Plutonia

În secolul al XIX-lea, cei mai mulți partizani îi avea ipoteza despre nucleul lichid și incandescent al Pămîntului, așa cum afirmă teoria lui Kant-Laplace. Într-o singură problemă nu se înțelegeau susținătorii acestei teorii și anume în problema grosimii scoarței solide a Pămîntului. Unii pretindeau că scoarța terestră nu e mai groasă de 40–50 de kilometri, alții calculau că această scoarță are o grosime de 100 de kilometri, iar alții, în sfîrșit, susțineau că această grosime variază între 1275 și 2220 de kilometri, adică de la o cincime pînă la o treime din raza Pămîntului. Această presupunere însă este contrazisă de fenomenele vulcanice și geotermice ale Pămîntului, precum și de ipoteza că Pămîntul este un corp solid, cu desăvîrșire răcit. De aceea, cei ce susțin că scoarța este foarte groasă, admit că în ea s-au mai păstrat bazine de lavă topită, care nu sînt altceva decît focare de vulcani.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a cîștigat mai mulți adepți o a patra ipoteză, care susținea că Pămîntul are o scoarță solidă nu prea groasă și un nucleu solid, iar între acestea există un strat mai mult sau mai puțin gros de roci în stare lichidă, așa numita zonă de olivin.

Existența nucleului solid este admisă pe temeiul faptului că în apropiere de centrul Pămîntului, din cauza presiunii uriașe, deși temperatura este foarte înaltă, depășind de multe ori punctul lor de topire (la presiune normală), toate corpurile trebuie să fie în stare solidă.

Scoarța Pămîntului este alcătuită din roci mai ușoare, iar în zona de olivin sînt concentrate rocile mai grele, bogate în olivin și fier; în nucleul Pămîntului predomină substanțele grele, ca, de pildă, metalele. Se crede că meteoriții de fier, formați îndeosebi din fier și nichel, sînt bucăți desprinse din nucleele unor planete, iar meteoriții nemetalici, formați din olivin și din alte minerale bogate în fier, cu incluziuni de fier și nichel, ne îngăduie să ne dăm seama de constituția substanței care alcătuiește zona de olivin.

Și astăzi încă această ipoteză are numeroși adepți, dar ea își dispută întîietatea cu o altă ipoteză și anume cu ipoteza lui Zoppritz, care a reînviat într-o formă nouă teoria lui Leslie, precum și cu teoriile altor savanți de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.

Această ipoteză pornește de la legea fizică potrivit căreia la temperaturile înalte, existente fără îndoială în adîncurile Pămîntului, toate corpurile trebuie să fie în stare gazoasă, deși presiunea este uriașă.

Știți, cred, că gazele au o așa numită temperatură critică, la care ele nu se comprimă și nu se lichefiază, indiferent de presiune. Este neîndoielnic că în centrul Pămîntului această temperatură critică este mult depășită. De aceea nucleul Pămîntului este format probabil din așa-numitele gaze monoatomice, care și-au pierdut proprietățile chimice caracteristice, deoarece moleculele lor s-au scindat în atomi sub influența unei temperaturi foarte ridicate. Acest nucleu este înconjurat de un strat de gaze a căror temperatură depășește punctul critic, iar acest strat este înconjurat la rîndul său de un strat de gaze obișnuite.

Urmează un strat lichid, care conține substanțe topite, iar apoi un strat format dintr-un lichid dens, ca lava sau smoala, și încă un strat semi-lichid, așa numita stare criptoplastică, cu o consistență asemănătoare cleiului de cizmărie fiert (pap).

În sfîrșit, deasupra tuturor acestora se află scoarța solidă. Firește, stratele nu sînt precis delimitate, ci între ele există treceri treptate. De aceea ele nu se pot deplasa unele față de altele cînd Pămîntul se rotește, nu au nici o influență asupra mareelor și nu pot determina modificarea unghiului de înclinare a axei Pămîntului În ce privește grosimea scoarței Pămîntului, nu există unitate de păreri. Geofizicianul suedez Arrhenius socotește că nucleul gazos ocupă 95 % din diametrul Pămîntului, stratele lichide incandescente — 4 %, iar scoarța solidă numai 1 %, avînd deci o grosime de aproape 64 de kilometri.

Alții înclină să creadă ca scoarța Pămîntului este mai groasă; de 80, 100 sau chiar 1000 de kilometri. Dar ipoteza potrivit căreia scoarța Pămîntului este mai subțire, adică de cel mult 60-100 de kilometri, explică mai bine fenomenele vulcanice, formarea munților, fenomenele geotermice ș.a.

După cum vedeți, această ipoteză a readus la ordinea zilei teoria lui Leslie, precum și teoriile altor savanți; ce-i drept, nu se mai susține că ar exista planete interioare sau deschizături care răspund la suprafața Pămîntului. Ea a confirmat chiar ipoteza căpitanului Symmes despre sferele concentrice. Desigur însă că nici vorbă nu poate fi ca această cavitate interioară a Pămîntului să fie locuită, dacă admitem că acolo există o temperatură, care provoacă dezagregarea chiar și a atomilor de gaze.

— Și totuși ea este locuită! exclamă Kaștanov. Cred că și dumneavoastră presupuneați că ea e locuită, atunci cînd ați trimis expediția.