Plutonia

— Nu trebuia neapărat să se întîmple așa, interveni Kaștanov. Se înțelege că bucățile mici s-au topit, dar cele mari, datorită dimensiunilor lor, căci puteau atinge cîțiva kilometri în diametru, s-au topit numai în parte. Cît privește scufundarea lor în adîncul mării de foc, aceasta depindea de greutatea lor specifică. Dacă erau mai ușoare decît masa topită, ceea ce e foarte posibil, fiind vorba de niște schije, ele au plutit la suprafață, asemenea ghețarilor din ocean, și tot ca ghețarii s-au topit numai la margini și dedesubt.

— Nu insist, spuse Truhanov. A fost prima idee care mi-a trecut prin minte cînd m-ai întrebat. Toate acestea mai trebuie studiate. Deocamdată nu cunoaștem decît o fîșie îngustă din Plutonia, de-a lungul rîului Makșeev și pe țărmurile Mării Reptilelor. Ce înfățișare o fi avînd acest ținut uriaș la stînga și la dreapta rîului? Cît se întinde spre sud pustiul negru? Ce se află dincolo de acest pustiu? Or fi existînd și acolo oaze, unde viața pulsează din plin?

— N-aș crede, — obiectă Papocikin, — și iată de ce: vînturile care bat dinspre nord aduc prin deschizătură umezeala fără de care nu e cu putință viața. Această umezeală ia naștere îndeosebi pe fața Pămîntului. După cum ne-am putut încredința, ploile se opresc pe țărmul sudic al Mării Reptilelor, Vînturile își lasă toată umezeala pe această distanță, relativ mică, dintre deschizătură și țărm, iar dincolo de mare, în restul cavității interioare, se află un pustiu arid, format din lavă solidificată. Cred chiar că la început, viața caracteristică perioadei jurasice era răspîndită pe o mică întindere în jurul deschizăturii, și numai treptat, pe măsură ce umiditatea, sub formă de rîulețe și lacuri, a sporit, pătrunzînd neîncetat prin deschizătură, aceste forme de viață s-au răspîndit tot mai departe spre sud. Se prea poate ca și Marea Reptilelor să se fi format relativ recent și de aceea apa acestei mări nu este atît de sărată ca apa oceanului.

— Aici nu sînt de acord, spuse Kaștanov. Dacă această mare ar fi de origină recentă, n-am fi găsit în ea reprezentanți ai faunei jurasice, ca pești, ihtiozauri și pleziozauri. Nici peștii și nici ihtiozaurii nu puteau veni acolo de pe suprafața Pămîntului, mergînd pe uscat, asemenea furnicilor, sau prin aer, ca, de pildă, pterodactilii. De aci deduc că prin spărtură a pătruns totuși apa mării, poate numai scurtă vreme, scurgîndu-se printr-un canal îngust.

— Dați-mi voie! interveni Papocikin. Cum putea pătrunde marea înăuntru, îndată după meteorit? Apa ar fi dat aici de gaze incandescente și de o mare de foc, și toți dinozaurii și peștii s-ar fi prefăcut într-o uriașă ciorbă, și nu ne-ar mai fi lăsat nici o progenitură.

Toți pufniră în rîs, dar Kaștanov nu se dădu bătut:

— Tragi concluzii prea pripite din spusele mele, Semion Semionovici. Eu n-am afirmat că marea a pătruns îndată după meteorit. Acesta a căzut, după cum presupune Nikolai Innokentievici, în Triasic, ori fauna mării este jurasică. Așadar a existat un interval suficient ca gazele să iasă, iar cavitatea interioară să se răcească. Se poate ca în altă regiune a Plutoniei, Marea Reptilelor să se fi întins mult mai departe spre nord, indicînd drumul pe care l-a urmat pe vremuri fauna marină, cînd a pătruns în interiorul globului nostru.

— Vedeți, dar, cîte probleme, extrem de interesante și de importante, se ivesc îndată ce începem să discutăm despre Plutonia, spuse Truhanov. Și fiecare din noi poate ridica o serie întreagă de asemenea probleme în domeniul său. Prin urmare trebuie să trimitem o nouă expediție, care să continue explorarea Plutoniei. Am sau nu dreptate?

EPILOG

Trecu și luna mai, dar mult așteptata primăvara tot nu sosi. Cu toate că soarele era mereu la orizont, coborînd foarte puțin la nord și ridicîndu-se la sud, el abia, abia încălzea, iar zăpada nu se topea decît spre miazăzi, precum și pe stîncile abrupte de pe coastă. În afara de asta, zilele însorite alternau deseori cu zile mohorîte; vîntul sufla năprasnic, zăpada se ridica în vîrtejuri și deseori se pornea cîte o adevărată vijelie, de puteai crede că s-a întors iarna. Ninsorile proaspete întîrziau topirea zăpezii vechi, care începuse să se prefacă în apă chiar în primele zile destul de călduroase. Vremea nu se încălzi decît în prima jumătate a lunii iunie, cînd veni, în sfîrșit, mult așteptata primăvară.

Pe stînci șiroiau o sumedenie de pîrîiașe, iar în ochiurile de pămînt deszăpezit se iviră floricele, care uneori se deschideau chiar sub ochii exploratorilor. Prin băltoacele încălzite de soare mișunau insecte de apă, apărute cine știe de unde. Dar marea, încătușată de ghețuri, nu se trezise încă. În zilele cu cer senin însă, de sus, din vîrful catargului, se vedea departe spre sud o fîșie întunecată de apă.

— Anul acesta, primăvara a venit cam tîrziu pe aici! spuse într-o zi căpitanul călătorilor adunați pe punte și care, din pricina apei ce acoperea aproape pretutindeni gheața, erau nevoiți să-și petreacă aproape tot timpul pe vas.