Plutonia

Din fericire, înainte de a evada apucaseră s-o fotografieze de cîteva ori din față, din profil și din spate și s-o măsoare după toate regulile antropologiei; totodată îi luaseră o mască în ghips, precum și amprentele mîinilor și picioarelor.

Abia la sfîrșitul lui martie sau începutul lui aprilie puteau porni înapoi peste ghețuri. Atunci acolo sus zilele aveau să fie îndeajuns de lungi, iar pînă la începutul verii, exploratorii puteau nădăjdui să ajungă pe țărmul sudic al Țării lui Nansen. Mai rămîneau aproape două luni pînă la plecare. Hotărîră să profite de acest timp ca să se antreneze împreună cu cîinii, parcurgînd distanțe tot mai lungi cu săniile. În ultimele zile descoperiseră la marginea pădurilor urme proaspete de cerbi sau, mai probabil, de reni, precum și de boi moscați și de lupi. Puteau spera deci că dacă s-ar depărta de iurtă cale de o zi sau două, s-ar putea să întîlnească ceva vînat. Atît oamenii, cît și cîinii duceau mare lipsă de carne proaspătă: li se urîse cu șunca, și apoi nici carne afumată prea multă nu le mai rămăsese din pricina nepotolitei pofte de mîncare a lui Katu. Erau nevoiți să păstreze șunca rămasă, ca să aibă ce mînca pe drum, urmînd ca pînă atunci să se hrănească cu vînat. Plecau la vînătoare cu rîndul, cîte trei, luînd cu ei două sănii și cortul mic, în vreme ce ceilalți membri ai expediției și un atelaj de cîini rămîneau în cortul mare, ca să se odihnească pînă ce le va veni din nou rîndul.

PESTE GHEȚURI

La sfîrșitul lui martie, exploratorii hotărîră să pornească înapoi peste ghețuri. În cabina meteorologică de pe deal și în magazia de la poalele dealului lăsară închise într-o ladă bine ferecată scurte însemnări despre componența expediției care descoperise Plutonia, precum și despre principalele rezultate ale călătoriei spre sud. Era de așteptat ca o dată cu venirea verii, primitivii să dea din nou o raită pînă la dealul lor. Pentru ca ei să nu ia lăzile și să nu distrugă cabina meteorologică, așezară în interiorul acesteia, pe un raft, cîțiva din idolii de lemn ciopliți de Katu, iar pe dușumea strînseră, în chip de ofrandă, o grămadă de oase, cutii goale de conserve și alte nimicuri. Ideea fusese a lui Igolkin, care ajunsese să-i cunoască mai bine pe sălbatici decît savantul Borovoi.

În sfîrșit, săniile, greu încărcate cu colecții, provizii și alte lucruri ale expediției, porniră prin pustiul de zăpadă spre marginea ghețurilor.

Drumul de întoarcere, care trecea prin Țara lui Nansen, dură o lună de zile. Trebuiră să înfrunte mormane de gheață, să urce pantele abrupte ale muntelui Russki și să coboare pe versantul opus, să străbată întinderile de gheață de tip Gletcher și să meargă împotriva vînturilor puternice, care suflau din față. Cei cîțiva cîini care le mai rămăseseră abia trăgeau săniile încărcate cu vîrf. Toate acestea făceau înaintarea anevoioasă și biruirea piedicilor cerea sforțări supraomenești. Vijeliile dese îi țineau și ele pe loc, în schimb ofereau oamenilor și cîinilor ore în plus de odihnă. Îndată ce lăsară în urmă mormanele de gheață, ziua începu să alterneze cu noaptea, fenomen pe care exploratorii nu-l mai văzuseră de mult. Nu izbutiră să găsească unele dintre depozitele de provizii lăsate în drum, dar cînd ajunseră la capul Truhanov dădură de un nou depozit cu provizii suficiente pentru un an, amenajat de „Steaua Polară”. Tot aici găsiră și o scrisoare din care aflară că vasul se oprise să ierneze la zece kilometri est de cap. De pe creasta acestuia zăriră în depărtare „Steaua Polară”, iar la jumătatea distanței care îi despărțea de vas fură întîmpinați cu bucurie de membrii echipajului. Pînă și Truhanov le ieși în întîmpinare, cu o sanie trasă de cîini tineri, născuți pe „Steaua Polară”. Urările de bun venit și întrebările nu mai conteneau. Truhanov fu nespus de fericit cînd află că ipoteza lui cu privire la cavitatea interioară a Pămîntului se adeverise în chip strălucit.

O DISCUȚIE ȘTIINȚIFICĂ

După cîteva zile de la întoarcerea expediției pe „Steaua Polară” se dezlănțui o vijelie năpraznică, obișnuită la această latitudine. Orice plimbare sau muncă în aer liber deveni cu neputință. Oamenii își petreceau timpul în salonul ofițerilor, povestind despre iernatul vasului între ghețuri și despre călătoria în Plutonia. Pe Truhanov îl interesau cu deosebire amănuntele coborîșului în lumea subterană, însoțit de tot felul de fenomene inexplicabile pentru membrii expediției.

— Mărturisesc, Nikolai Innokentievici, — spuse Kaștanov, — că scrisoarea dumitale, pe care am deschis-o în ziua în care am văzut mamuți în tundra ce luase locul întinderilor de gheață, ne-a explicat unde ne aflăm, dar nu ne-a mulțumit. Am fi vrut să știm pe ce temei susțineai dumneata că globul pămîntesc e gol pe dinăuntru, ipoteză care s-a adeverit în chip atît de strălucit.