Plutonia

— Da, anul trecut pe vremea asta ne apropiam de țărmurile acestui pămînt.

— Pentru că vînturile puternice au răscolit marea și au spart gheața. Acum însă e liniște de zece zile, sau abia adie cîte o boare dinspre sud.

— N-o să fim siliți să mai iernăm o dată aici, dacă marea nu va scăpa din chinga ghețurilor? întrebă îngrijorat Papocikin.

— Asta în nici un caz! În iulie, sau cel tîrziu în august, nu va mai fi gheață pe mare, chiar dacă nu va bate vîntul.

— În iulie sau august? exclamară Gromeko și Makșeev. Să rămînem aici pînă la mijlocul verii?

— Da, e un lucru de care trebuie să ții seama cînd navighezi prin regiunile polare. În anii neprielnici se poate naviga numai o lună sau cel mult o lună și jumătate, iar în anii prielnici două sau trei luni.

Răbdarea exploratorilor de pe „Steaua Polară” fu pusă la o lungă și grea încercare. În iunie, vremea fu liniștită, dar în ultimele două săptămîni ale lunii se făcu frig și cerul se înnoura. Noaptea se lăsa îngheț și uneori ningea, încît exploratorii aveau impresia că vara s-a și terminat.

În sfîrșit, la începutul lui iulie veni dinspre răsărit o furtună, care deși acoperi totul în jur cu un strat de zăpadă, sparse gheața, și acum vasul, pe care echipajul îl scăpase de mult din strînsoarea ghețurilor, era gata de drum. Printr-o salvă de tun, el își luă rămas bun de la mohorîta Țară a lui Nansen și se îndreptă spre sud.

Vremea rămînea însă închisă și umedă, adesea fulguia sau ploua; cîteodată din cauza ceții erau nevoiți să stea pe loc ore întregi.

Abia la începutul lui august, „Steaua Polară” scăpă din captivitate și porni cu toată viteza prin strîmtoarea Behring. Toți răsuflară ușurați. Peste două-trei săptămîni avea să fie la Vladivostok.

La mijlocul lui august se aflau în dreptul gurii rîului Kamciatka; țărmurile peninsulei, movilele conice ale vulcanilor și vulcanul fumegînd Kliucevskaia se deslușeau bine în depărtare. Era o zi nespus de liniștită și de senină, iar vijelioasa Mare Behring se așternea netedă ca o oglindă cît vedeai cu ochii. Aerul străveziu de toamnă le îngăduia să vadă la sud-est culmile insulei Behring, cea mai apropiată din grupul insulelor Comandore. Din direcția aceea venea cu toată viteza un vas mare, ce părea că se îndreaptă spre Nijni-Kamciatsk.

— E probabil un crucișător rus care face de pază în aceste ape, răspunse Makșeev la întrebarea tovarășilor săi, adunați pe punte, și care erau într-o dispoziție minunată, dat fiind calmul desăvîrșit al mării și condițiile admirabile de navigație.

— Dar ce poate păzi aici? se interesă Kaștanov.

— Bogățiile noastre, împotriva vaselor de pirați americani și japonezi. Insulele Comandore reprezintă cea mai bogată regiune din lume, dacă nu singura unde există prețiosul lutru de mare, animal care a început să dispară din pricina exterminării lui necruțătoare. De aceea guvernul nostru îngăduie vînarea lutrului numai în anumite luni, cu respectarea unor anumite restricții privitoare la femele și la animalele tinere. Dar vînătorii lacomi trec peste această interdicție. De aceea insulele sînt deseori cercetate de vasele flotei militare, împuternicite să oprească vasele suspecte care navighează în aceste ape.

— Cred că vor cerceta și vasul nostru! exclamă Truhanov. Crucișătorul se îndreaptă direct spre noi.

Într-adevăr, crucișătorul — un vas mare cu trei catarge — înainta cu toată viteza, urmărind să taie drumul „Stelei Polare”. Acum se distingeau bine țevile strălucitoare ale tunurilor și cîțiva oameni adunați pe puntea de comandă. Deodată dintr-una din țevi țîșniră vălătuci de fum, se auzi o bubuitură, și în același timp pe catarg se înălță fanionul care semnaliza: „Opriți, altfel tragem!”

„Steaua Polară” se supuse ordinului și opri mașinile. Conformîndu-se legilor maritime, îndată ce văzu crucișătorul, căpitanul dădu ordin să fie înălțat pavilionul rus. Dar crucișătorul nu-i urmă pilda.

Pasagerii se îngrămădiră lîngă bord, cătînd spre impunătorul vas ce se apropia cu repeziciune.

— Ce-i asta? Crucișătorul nu e rusesc. Se numește „Ferdinand”, iar numele său e scris cu litere latine! exclamă căpitanul, care privea vasul prin lunetă.

— Atunci cu ce drept oprește un vas rusesc în apele rusești? se miră Kaștanov.

— Ce pavilion are acest „Ferdinand”? Trebuie să fie german.

— Asta o să aflăm îndată! răspunse căpitanul, consultîndu-și agenda maritimă de buzunar.

— Am găsit! „Ferdinand” — crucișător al flotei maritime militare austro-ungare, construit în 1909, tonaj — atîta și atîta, zece tunuri de calibru cutare și cutare etc, echipaj — 205 oameni, viteza cutare etc.