Plutonia

Mai strigară de cîteva ori, dar nu primiră nici un răspuns la chemările lor. Această tăcere îi îngrijoră de-a binelea.

— Dacă tovarășii noștri trăiesc, tăcerea asta nu poate însemna altceva decît că au plecat cu săniile să vîneze vreo sălbăticiune, — spuse Makșeev, — mai ales că nici cîinii nu se văd.

— Dar de o săptămînă n-am întîlnit nici un vînat, replică Papocikin.

— Tocmai de aceea, s-or fi dus mai departe, spre sud.

— Poate au plecat în întîmpinarea noastră, văzînd că nu ne mai întoarcem, zise Gromeko. Cînd a început să ningă și s-a lăsat gerul, și-au adus aminte probabil că am plecat în haine de vară și fără schiuri.

— Nu-mi vine să cred. Știau doar pe ce rîu am pornit, și daca ar fi mers în întîmpinarea noastră, ne-am fi întîlnit, observă Kaștanov.

Cred că o să găsim în iurtă dezlegarea acestui mister, apuse Makșeev. Dar înainte de a urca dealul, să-i dăm ocol, ca să vedem dacă nu cumva există urme, pe care din nebăgare de seamă le-am putea distruge.

Lăsară săniile la poalele dealului și-i dădură ocol toți patru, cercetînd zăpada cu băgare de seamă. Dar nicăieri nu văzură urme, nici noi, nici vechi. Prin urmare, de la căderea zăpezii, nimeni nu urcase și nu coborîse dealul.

ÎN IURTA PĂRĂSITĂ

Ușa de pîslă a iurtei, care dădea spre miazăzi, era închisă și legată pe dinafară. Așadar, iurta era goală. Exploratorii dădură pîsla la o parte și intrară înăuntru. Iurta părea locuită. Lîngă peretele din spate stăteau rînduite frumos lăzile expediției, cu diferite instrumente, colecții și cu lucrurile mai de preț. Tot aici atîrnau armele, cartușierele, hainele tovarășilor lor, iar lîngă pereții laterali erau făcuți sul sacii lor de dormit. În mijlocul cortului, în vatră, se afla un morman de cenușă, iar pe un tripied atîrna ceainicul; alături erau o grămadă de lemne și vreascuri. După înfățișarea iurtei se putea crede că vînătorii n-au plecat pentru multă vreme.

Îngrijorarea noilor sosiți spori și mai mult. Își putură da seama că tovarășii lor nu plecaseră nici la vînătoare și nici ca sa dea o raită prin împrejurimi, deoarece atît armele, cît și sacii de dormit rămăseseră în iurtă. Altă explicație nu putea fi decît că niște dușmani necunoscuți — fiare sau oameni — îi atacaseră prin surprindere undeva prin apropierea iurtei, lîngă ghețari bunăoară, sau în tundră, la poalele dealului, iar cîinii, pierzîndu-și stăpînii și fiind chinuiți de foame, pieriseră sau fugiseră. Dar dacă o hoardă primitivă atacase iurta, cum de rămăseseră neatinse lucrurile?

Cînd cercetară mai atent avutul rămas, constatară că ceainicul, armele ca și toate lucrurile erau acoperite de un strat de praf. Makșeev ridică capacul ceainicului: ceaiul rămas prinsese mucegai. Nu mai încăpea îndoială că iurta fusese părăsită de mult.

— Dar asta ce-o mai fi? întrebă Kaștanov, arătînd un obiect ciudat de lemn, ce se afla pe una din lăzi și pe care nu-l observase pînă atunci.

Se adunară toți în jurul lăzii și cînd colo ce sa vadă? O figurină înfățișînd un mamut, cioplită grosolan în lemn. Figurina era acoperită de dungi groase, castanii și de un strat de grăsime, încît ți-era silă s-o atingi.

— Să se fi apucat Igolkin de sculptură, ca să-i mai treacă de urît? se întrebă Papocikin.

— Da’ de unde! zise Makșeev. Acesta este fără îndoială un idol. E mînjit cu sîngele și grăsimea animalelor ucise, ca un fel de ofrandă. L-or fi găsit pe undeva tovarășii noștri.

— Da, figurina asta și urmele pe care le-am descoperit pe nisip dovedesc că aici trăiesc oameni primitivi, conchise Kaștanov.

— Să știți că ei i-au ucis sau i-au rănit pe tovarășii noștri! exclamă Gromeko.

— Dar de ce or fi lăsat neatinse lucrurile?

La un moment dat, Makșeev luă figurina, ca s-o examineze mai bine, și spre uimirea tuturor găsiră dedesubtul ei două scrisori frumos împăturite. Kaștanov le desfăcu în grabă și începu să citească cu glas tare.

În prima scrisoare, datată în 25 septembrie, se spunea: