Plutonia

Hotărîră să îndrepte bărcile în așa fel, încît să se apropie treptat de mal, și începură să vîslească de zor, cu gîndul la bunătățile pe care le vor găti. Dar cînd ajunseră la vreo sută de metri de bîrne, Kaștanov, care le privea cu atenție, spuse:

— Nu sînt grămezi de bîrne, ci niște animale uriașe, moarte sau adormite.

— Fiți cu băgare de seamă, nu vă apropiați de țărm! strigă Makșeev, observînd că grămada se mișcă.

Bărcile se opriră la o distanță de vreo două sute de pași și vîslașii cătau cu groază și uimire spre țărmul unde erau întinse pe nisip, una lîngă alta, patru namile. Trupurile lor păreau niște dîmburi lunguiețe înalte de vreo patru metri. De-a lungul spinării aveau o creastă îngustă și turtită, dar nu ca la stegozaur, cu lamele și ace, ci netedă și probabil golașă. Coastele animalelor erau de culoarea nisipului, cu dungi longitudinale, tuciurii, lungi și înguste, așa încît de departe puteai crede că vezi o stivă de lemne.

Chiar de la această distanță mică îți venea greu să crezi că nu ai în față patru stive de lemne, ci niște monștri de cel puțin cincisprezece-șaptesprezece metri lungime. Dar marginile stivelor se ridicau ritmic cînd animalele respirau, iar uneori tresăreau. Cozile dihăniilor se mișcau în apă, încrețind fața ei netedă.

— Cum să le facem să se scoale în picioare? zise Papocikin. Trebuie să le examinăm bine și să le fotografiem.

— Nu-i greu să trîntești cîteva gloanțe dum-dum în pîntecul acestor animale, — răspunse Makșeev, — dar mi-e să n-o pățim. Dacă monștrii se înfurie și se năpustesc asupra noastră, ne fac de petrecanie cît ai bate din palme.

— Or fi carnivori sau ierbivori? se întrebă Gromeko. Un lucru e sigur: sînt niște reptile gigantice.

— N-aș crede să fie carnivori, răspunse Kaștanov. Animalele carnivore n-au atins niciodată asemenea dimensiuni: niște reptile atît de mari ar fi consumat prea multe vietăți, ori natura face oarecare economie în această privință. Nu uitați că cele mai mari animale din zilele noastre, ca elefanții, rinocerii, hipopotamii, balenele, nu sînt animale de pradă.

— Atunci, hai să le vînăm! Ia priviți cîtă mai cărnărie! Am putea sătura un batalion întreg! spuse botanistul, ducînd arma la ochi.

— Stai puțin, îl opri Kaștanov. Chiar dacă nu sînt animale de pradă, nu cred că ar fi bine să le întărîtăm: s-ar putea năpusti asupra noastră, și atunci bărcile s-or duce la fund ca niște coji de nucă.

— Ce-ar fi să tragem în aer sau să le trîntim o încărcătură de alice ca sa le mai scoatem din amorțeală? nu se dădu bătut Gromeko. Alicele abia i-ar gîdila pe acești coloși.

— Fie, dar să le ieșim în față, păstrînd o distanță de cel puțin o sută de metri de mal. Dacă sînt animale terestre, n-au să înainteze prea mult în apă.

Cînd bărcile ajunseră în fața monștrilor, care de altfel nici nu se sinchisiră, Gromeko trimise în ei o încărcătură dublă de alice. Fie alicele, fie detunătura, pe care pădurea o repetă sub formă de ecou, făcură ca animalele să sară în picioare.

Monștrii începură să-și clatine ciudat gîturile lungi terminate printr-un cap care deși măsura vreo șaptezeci și cinci de centimetri, părea ridicol de mic în comparație cu corpul uriaș. Apoi porniră în trap greu, bălăbănindu-se, de-a lungul malului. Picioarele lor erau scurte și subțiri în comparație cu trupul masiv.

— Cred că sînt brontozauri, cele mai mari reptile ierbivore din Jurasicul superior, care au dispărut repede din pricina faptului că erau prea greoaie și că natura nu le-a înzestrat cu organe de apărare, spuse Kaștanov.

— Cine s-ar fi putut oare încumeta să atace asemenea uriași de cel puțin cincisprezece-optsprezece metri lungime și mai bine de patru metri înălțime? întrebă curios Makșeev.

— Deși sînt atît de mari, pentru o fiară de pradă, ca de pildă ceratozaurul, e o nimica toată să sfîșie beregata unei astfel de dihănii; nu mai vorbesc că îi poate distruge ouăle și puii.

— Pesemne că nici în Plutonia ele nu sînt prea numeroase, remarcă Papocikin.

— Am văzut pînă acum mulți iguanodoni, pterodactili, ihtiozauri și pleziozauri, dar brontozauri întîlnim pentru prima oară. Și cum aceste namile sînt, după cum am constatat, fricoase, eu zic să înaintăm mai mult spre țărm, ca să le pot fotografia mai de aproape.

Reptilele o luară la goană spre apus, adică în direcția în care navigau și exploratorii noștri, și după ce alergară vreo jumătate de kilometru, se opriră. De aceea, după puțin timp, bărcile, apropiindu-se de mal, ajunseră din nou în dreptul lor. Papocikin făcu două fotografii și, pregătindu-se să mai facă una, îl rugă pe botanist să tragă un foc de armă, ca să poată fotografia animalele în timpul fugii lorneîndemînatice.