Plutonia

Se odihniră și-și revizuiră lucrurile, fumătorii bucurîndu-se cu deosebire cînd găsiră tutunul de care fuseseră lipsiți de o săptămînă întreagă, apoi cercetară și caturile de sus ale furnicarului, aflate deasupra pămîntului, ca să se lămurească pe deplin despre alcătuirea acestuia.

Constatară că menirea lor de căpetenie era să ocrotească părțile subterane împotriva dușmanilor și intemperiilor. Galeriile care străbăteau această construcție, radiare și ele, erau strîmte și scunde, și la fiecare cat se întîlneau într-o încăpere centrală, de mărime potrivită. Etajele comunicau între ele prin coridoare înclinate, scurte și abrupte.

CU BĂRCILE SPRE VEST

După ce străbătuseră în lung și în lat pustiul negru și împrejurimile aride ale furnicarului unde în ultima vreme își procurau anevoie o apă murdară, dintr-o groapă săpată în albia pîrîului secat după erupție, exploratorii încercară o mare bucurie cînd se văzură din nou pe litoral; ei se grăbiră să se scalde în undele cristaline ale Mării Reptilelor. Apoi dezgropară bărcile și porniră mai departe pe apă.

Kaștanov, care în drum spre vulcan avusese prilejul să studieze bine ținutul, mai că pierduse nădejdea de a putea răzbate mai departe spre sud; era aproape sigur că la sud de Marea Reptilelor se întinde cale de mii și mii de kilometri un deșert arid, fără pic de viață, imposibil de străbătut cu mijloacele pe care le avea la îndemînă expediția.

Era însă interesant și necesar ca exploratorii să cerceteze, pe cît le era cu putință, partea de vest a mării.

Plutiră de-a lungul țărmului, pe care se înșirau mari dune aride de nisip, îndeajuns de cunoscute exploratorilor din drumul spre vulcan. De aceea navigară aproape fără să se oprească, pînă se terminară nisipurile, ce se întindeau de-a lungul țărmului pe o distanță de douăzeci și cinci de kilometri. În această parte, marea nu era prea adîncă, iar pe alocuri se întrezăreau în apă bancuri mari, roșcate, pe care erau nevoiți să le ocolească, depărtîndu-se de mal. În preajma țărmului nu întîlniră nici pleziozauri, nici ihtiozauri, care preferau apa adîncă. În schimb între bancuri se vedeau puzderie de peștișori, care se refugiau aici de teama animalelor de pradă, dușmani necruțători în celelalte regiuni ale mării. Ici-colo, fundul era acoperit cu totul de diferite alge luxuriante — o adevărată comoară atît pentru botanist, cît și pentru zoolog. Pe acesta din urmă îl interesau cu deosebire aricii și stelele de mare, brahipodele, gasteropodele și moluștele lamelibranchiate, care mișunau aici cu miile.

În cele din urmă, nisipurilor de pe țărm le luă locul o fîșie îngustă de equisetacee, ferigi și palmieri. În acest loc poposiră pentru masă exploratorii noștri, pentru ca pe urmă să pornească mai departe. Bancurile deveneau tot mai numeroase. Întîlniră chiar cîteva insule acoperite de equisetacee pitice și de trestie. Nisipurile se depărtau tot mai mult de țărm; crestele roșiatice ale dunelor abia se mai zăreau dincolo de pădurea de pe litoral. Pe măsură ce insulele se înmulțeau, marea se transforma încetul cu încetul într-un fluviu uriaș, cu apă lină, din care se desfăceau mai multe brațe. Apa era acum aproape bună de băut.

— Probabil că în marea asta se varsă dinspre vest un fluviu și acum noi ne aflăm în delta lui, observa Kaștanov.

— Da, aici valurile nu mai scaldă țărmul și de aceea a dispărut și plaja, atît de potrivită pentru tabără, spuse Makșeev.

— Asta înseamnă că va trebui să înnoptăm în hățiș, unde roiesc miriade de insecte! se tîngui Papocikin.

Într-adevăr, roiurile de insecte își făcură din nou apariția. Deasupra apei și a vegetației de pe insule zburau libelule de diferite culori, urmărite cîteodată de mici reptile zburătoare. În hățișul de equisetacee și de trestii bîzîiau țînțari uriași; zumzetul lor putea fi auzit de la cîțiva metri. Pe tulpini se tîrau gîndaci uriași — negri, roșii și aurii. Uneori cădeau în apă și începeau să se zbată, căutînd să se prindă de ramurile ce atîrnau deasupra fluviului.

Exploratorii plutiră cîteva ceasuri în șir între malul sudic, jos și acoperit cu o pădure de nestrăbătut, fără nici un luminiș, și labirintul de insule, pe care de asemenea nu se zărea nici un locșor bun pentru popas.

Nu le rămînea decît să tragă la mal și să se odihnească în bărci, mulțumindu-se cu hrană rece, căci de lemne de foc nici vorbă nu putea fi.

Se gîndeau însă cu groază că îi aștepta un război nesfîrșit cu țînțarii.

O întîmplare neașteptată îi mai înveseli puțin. Pluteau foarte aproape de hățișurile unei insule mari, pe care le iscodeau cu privirile, doar-doar vor zări un copac uscat, pierdut, printre equisetacee și ferigi.

— Ura! exclamă deodată Gromeko,cînd bărcile, ocolind o limbă de pămînt, ajunseră în fața unei mari fîșii de uscat. Priviți bîrna asta, e tocmai ceea ce ne trebuie. Unde mai puneți că nici nu e prea sus! Parcă ar fi pregătită anume pentru noi.