Plutonia

Și într-adevăr, din zidul de verdeață ieșea în afară cu mai bine de doi metri o bîrnă groasă, de un verde închis — probabil trunchiul unei equisetacee doborîte de furtună. Vîslașii începură să vîslească cu nădejde și îndreptară bărcile spre marginea hățișului.

Makșeev se instală la prova, cu o cange în mînă, iar Gromeko, cu o funie, cu care avea de gînd să prindă bîrna și s-o tragă în barcă. El aruncă cu îndemînare frînghia, la capătul căreia era prinsă o greutate, și ea se încolăci de cîteva ori în jurul bîrnei. Dar aceasta se îndoi grațios și dispăru în desiș trăgînd după ea funia, al cărei capăt scăpase din mîna botanistului încremenit. Equisetaceele și ferigele pîrîiau și se unduiau, ca și cînd printre ele ar fi trecut o namilă.

— Va să zică asta ți-era bîrna, zise rîzînd Makșeev, care reușise să vadă un cap mic cocoțat în vîrful unui gît lung. Mihail Ignatievici a vrut să prindă o reptilă cu arcanul. De ce-ai scăpat funia din mînă? Trebuia să tragi prada în barcă!

— Ai luat gîtul unei dyplodocus [35] drept o bîrnă? Ha, ha, ha! pufniră în rîs Papocikin și Kaștanov.

— Păi dacă stătea nemișcată, iar corpul era ascuns în hățiș! încercă să se dezvinovățească botanistul.

— Ha, ha, ha, ha! făceau haz tovarășii săi.

— Degeaba rîdeți! se burzului Gromeko. Ați uitat, se vede, că și dumneavoastră v-ați păcălit în asemenea ocazii. Unul din dumneavoastră a luat mamuții drept dîmburi de bazalt, iar altul s-a plimbat călare pe un glyptodon, crezînd că-i o stîncă, și a încercat chiar să ia o probă de rocă cu dalta!

Dar cuvintele sale nu făcuseră decît să sporească hazul tuturor, și pînă la urmă Gromeko începu și el să rîdă.

Uitaseră de oboseală și de țînțari, uitaseră că nu au lemne de foc și se străduiau care mai de care să-și amintească diferite pățanii din timpul călătoriei.

Cînd rîsul se mai potoli, Makșeev, trăgînd atent cu urechea, zise:

— Cred ca avem în față o mare deschisă. Aud vuietul valurilor care se sparg de țărm.

Vîslașii ridicară lopețile și ascultară toți cu atenție; într-adevăr, dinspre apus venea un vuiet înăbușit.

— Dacă-i așa, hai să ne grăbim! Acolo unde valurile scaldă țărmul, om găsi noi un locșor bun pentru mas și lemne de foc.

— Dar pînă una alta să ne umplem bidoanele cu apă, care acum e încă bună de băut; altminteri vom fi iarăși nevoiți să căutăm un pîrîu, fu de părere Gromeko.

Exploratorii dădură urmare acestui sfat înțelept și umplură cu apă toate bidoanele goale. Apoi vîsliră din răsputeri, și după vreo jumătate de ceas labirintul de insule rămase în urmă și ei ieșiră în larg. Distanța dintre maluri creștea mereu și marea se întindea spre apus cît vedeai cu ochii. Pe țărmul sudic zăriră din nou o plajă întinsă, acoperită cu nisip, pe care își întinseră cortul.

Cea de a doua mare, unită cu prima printr-o strîmtoare lungă și îngustă, cu insule și bancuri de nisip, era asemănătoare celeilalte.

Pe țărmul nordic nu se vedea decît o fîșie îngustă de pădure, în vreme ce pe cel sudic, îndărătul pădurii, se zăreau costișele abrupte și întunecate ale unor munți teșiți. Deasupra apei roiau libelule, se roteau scoțînd țipete ascuțite și orăcăind reptile zburătoare, iar în răstimpuri se iveau din apă gîturi și capete de pleziozauri.

— Ne-om fi rătăcit în labirintul de insule și om fi nimerit din nou în Marea Reptilelor, zise Papocikin, cînd veni vorba despre neobișnuita asemănare a celor două mări.

— Nu-i vorbă, asemănarea e foarte mare. Ai uitat însă de movilele de nisip de pe țărmul sudic. Dacă ne-am fi rătăcit, luîndu-o spre răsărit,căci după Pluton, care cînd îl cauți stă proțap la zenit, nu te poți lua, ar fi trebuit să vedem dunele astea mai tot timpul călătoriei, spuse Kaștanov.

— Dar nicăieri nu se vede un rîu care să vină dinspre sud și care să ne îngăduie să mai înaintăm puțin în direcția asta, zise cătrănit Gromeko.

— Răbdare, cobe! Nici n-am apucat bine să intrăm în această mare, că ai și început să te bocești.

Răbdarea însă le fu pusă la grea încercare. Plutiră ceasuri în șir, fără să observe cea mai mică schimbare în înfățișarea țărmului sudic: mereu aceeași pădure fără luminișuri, mereu aceleași povîrnișuri rîpoase ale culmilor teșite ce se înălțau dincolo de pădure. Li se urîse la toți cu această priveliște. Se deprinseră într-atîta cu pleziozaurii, cu reptilele zburătoare, cu libelulele, încît nici nu le mai luau în seamă, ca și cînd, dacă ar fi plutit pe un rîu de pe suprafața pămîntului, ar fi văzut lebede, ciori și gîndaci. Numai în răstimpuri ihtiozaurii tulburau această monotonie, silindu-i pe vîslași să pună mîna pe arme, cînd în apropierea bărcii apărea pe neașteptate spinarea lor lată, de un verde-închis, sau capul hidos al acestor monștri.

SUPRAMONȘTRII

Trecuse de amiază și călătorii noștri cercetau cu privirile, căutînd un locșor unde să se găsească lemne de foc trebuitoare pentru popas. Dimineața prinseră o mulțime de pești și aveau de gînd să-i prăjească.

— Colo pe țărm văd niște grămezi de bîrne! exclamă în cele din urmă Makșeev.