Plutonia

Luînd provizii, haine de schimb și muniții pentru mai multe zile, Kaștanov și Papocikin porniră cu una din bărci în sus pe rîu. Deoarece adîncimea nu era prea mare, iar curentul era destul de rapid, în loc de vîsle luară niște prăjini, cu care se sprijineau de fund. Pe ambele maluri ale albiei înguste creștea o pădure înaltă: adeseori equisetaceele, ferigele și palmierii„aplecîndu-se deasupra apei, aproape că își uneau coroanele, și astfel rîul curgea sub o boltă verde, prin care lumina abia răzbea.

În coridorul de verdeață era umbră și răcoare. Barca luneca ușor și nu se auzea decît clipocitul apei la prora și scîrțîitul prăjinilor cînd luntrașii le propteau de prund ca să împingă barca.

În luminișurile coridorului verde roiau și bîzîiau libelule, zumzăiau bondari mari, frunzele late de palmier și ramurile ferigelor murmurau și fremătau la adierea vîntului, iar equisetaceele foșneau înăbușit.

După cîțiva kilometri, zidurile verzi se depărtară unul de celălalt și în fața exploratorilor se deschise o poiană întinsă, pe care rîulețul o tăia de-a curmezișul. Aici pămîntul era acoperit de o vegetație săracă și pipernicită — felurite specii de iarbă aspră, ca o perie.

— Oare rîulețul acesta nu izvorăște din preajma vulcanilor pe care i-am cercetat? întrebă Papocikin.

— Se prea poate. În cazul acesta nu vom avea ce face acolo, fu și Kaștanov de părerea zoologului. Totuși aceste ape atît de bogate ne îndreptățesc să nădăjduim că cursul superior al rîului se află mult mai departe, undeva prin pustiul negru.

După ce mai plutiră vreo trei kilometri de-a curmezișul poienii, exploratorii observară în fața lor, unde rîulețul se îngusta, o bîrnă destul de groasă, aruncată peste apă ca o punte. Bîrna era așezată atît de jos, încît barca nu putea trece pe sub ea.

— Ai crede că e o punte pe care a pus-o cineva ca să poată trece peste rîu, rîse zoologul. Oricum, trebuie să tragem la mal și s-o dăm la o parte.

— Zău că e aidoma unei punți! exclamă Kaștanov, cînd se apropiară de trunchiul care le aținea calea și văzură că puntea nu e alcătuită dintr-o singură bîrnă, ci din trei, așezate cu grijă una lîngă alta.

— Ai dreptate, ar fi peste poate să credem că rîulețul singur să fi putut așeza astfel bîrnele, încuviință Papocikin. Dacă e o punte, cine a făcut-o? Să existe oare oameni pe meleagurile astea din Jurasic? Ar fi foarte interesant!

— În Jurasic nu au existat, precum știi, mamifere superioare. Chiar și păsările nu erau de fapt decît niște forme de trecere dinspre reptile.

— Doar n-ai să-mi spui că reptilele au construit puntea?

— Pesemne că ai uitat de furnici. Niște ființe atît de iscusite, încît construiesc locuințe complicate după un anumit plan, sînt capabile să facă și o punte, mai ales că nu știu să înoate și se tem de apă.

— Bine zici! Iată și sălașul acestor afurisite gîngănii! exclamă Papocikin, arătînd spre apus.

Într-adevăr, în direcția indicată de el se vedea un mușuroi uriaș, aidoma aceluia distrus de exploratori.

Cît ai bate din palme aruncară în apă trunchiurile uscate și ușoare ale equisetaceelor, apoi se îndreptară spre barcă, pentru a-și continua drumul. Spre uimirea lor, însă, văzură că în barcă se instalase un pasager nepoftit — o furnică, care cerceta lucrurile cu antenele, în vreme ce o altă furnică stătea pe mal.

— Ehe, vorbești de lup… și lupul la ușă! Din nenorocire, armele ne-au rămas în barcă!

— Scoate cuțitul. O să atacăm mai întîi furnica de pe mal. Eu o atac din față, iar dumneata o lovești pe la spate.

Alergară amîndoi spre insectă, care cînd se văzu încolțită, luă o poziție de apărare, proptindu-se cu spatele de o tufă. Kaștanov căuta să-i atragă cît mai mult atenția, înaintînd cu cuțitul, gata pregătit, în timp ce Papocikin, aplecîndu-se peste tufă, o spintecă în două.

Nu observase însă că furnica din barcă coborîse la iuțeală pe mal și își înfipse fălcile în pulpa piciorului său. Zoologul scoase un urlet de durere și de spaimă.

Kaștanov îi sări repede în ajutor și înjunghie furnica, dar abia izbuti să-și scape tovarășul: fu nevoit să taie în bucăți capul insectei, ale cărei fălci nu le putea descleșta cu nici un chip din pulpa lui Papocikin.

Din fericire, Papocikin purta ciorapi groși de lîna, așa că rana nu era prea mare, dar veninul acționa repede și piciorul începu să se umfle și să înțepenească.

— Stai jos puțin. Aduc îndată amoniac și fașă din trusă, spuse Kaștanov.

— Nu, nu, mai bine ajută-mă să mă sui în barcă; ia uită-te ce vine din spate!

Într-adevăr, prin poiană înaintau cu repeziciune vreo douăzeci de furnici: dacă mai zăboveau puțin, ar fi fost siliți să angajeze o luptă vădit inegală. Fără a pierde o clipă, Kaștanov îl apucă de subsuori pe zoolog, care abia își tîra piciorul, îl coborî de pe mal în barcă, apoi sări la rîndu-i în ea și se depărtară de mal, chiar sub nasul dușmanilor, care între timp se apropiaseră.