Plutonia

Makșeev numără în totul vreo cincizeci de adulți, în majoritate femei. În schimb, tinerii și copiii se puteau număra pe degete. Ei stăteau jos sau în picioare, în afara cercului format de adulți. Pe chipurile lor se putea vedea cît de mult le plăcea cîntecul lui Igolkin. Adulții erau însă uluiți, ba chiar speriați.

După ce cîntă vreo zece minute, Igolkin ridică din nou mîinile, apoi se îndreptă spre colibă, urmat de Borovoi, care tot timpul cît Igolkin cînta, rămăsese nemișcat lîngă foc. Primitivii se împrăștiară și ei prin colibe. Numai două femei se apropiară de coliba prizonierilor și se așezară la intrare, probabil pentru a le veghea somnul.

Curînd, tabăra se cufundă în tăcere; nu se auzea decît pîrîitul lemnelor de pe foc, care abia mai pîlpîia în mijlocul cercului pustiu.

Kaștanov și Makșeev se înapoiară la tovarășii lor și le povestiră cele întîmplate. Apoi toți împreună puseră la cale eliberarea captivilor.

ELIBERAREA PRIZONIERILOR

După ce se odihniră în lege, exploratorii își încărcară lucrurile în sănii, pentru ca la nevoie să poată pleca în orice clipă. Porniră apoi spre tabăra sălbaticilor, luînd cu ei haine, încălțăminte și arme pentru prizonieri, precum și daruri pentru sălbatici. Cînd ajunseră aproape de poiană, auziră strigăte și lătrat de cîini. Pesemne că sălbaticii nu plecaseră încă. De aceea, călătorii se furișară pînă la marginea poienii, pentru ca, ascunși îndărătul tufelor, sa vadă ce se petrece.

Toată tabăra era în fierbere. Vînătorii se adunaseră în cercul format de colibe. Femeile și bărbații scoteau din colibe sulițe, darde, răzuitoare și mănunchiuri de curele. Copiii alergau printre vînători, puneau mîna pe cîte o armă, erau înghiontiți, țipau și urlau. Tinerii încercau dardele, cercetau sulițele și, ca să se încredințeze că sînt bine ascuțite, se împungeau în glumă unii pe alții. Vreo cincisprezece cîini, printre care exploratorii recunoscură ușor cîțiva dintre cei care aparținuseră expediției acum aproape sălbăticiți, așteptau în afara cercului, la oarecare distanță de colibe; urmau probabil să-i însoțească pe vînători, iar în așteptare, se hîrjoneau și se încăierau. În sfîrșit, toate armele fură scoase din colibe și adulții, înarmați cu sulițe, porniră toți buluc spre răsărit, în urma lor veneau tinerii, care duceau darde, cuțite și curele. Ei aveau, pare-se, rolul unor scutieri, ajutînd totodată la transportarea prăzii. Copiii mergeau în coada convoiului sau alergau pe de lături, țipînd și strigînd, care în două picioare, care în patru. Cîinii veneau în urma oamenilor, la oarecare distanță. La marginea poienii, copiii se opriră și făcură cale întoarsă, iar ceata vînătorilor, care număra cel puțin cincizeci de oameni, se înșirui pe o potecă în flanc cîte unul, dispărînd în pădure.

În tabără nu mai rămăseseră decît bătrînii, care se apucară să deretice colibele și să scuture blănurile, ce slujeau și ca așternut, și ca învelitori. Din cîteva colibe ieșiră cîteva bătrîne gîrbovite și se așezară la intrare, apoi apărură pe brînci și țîncii. Sugacii fură scoși afară în brațe și culcați pe blănuri, lîngă colibe, pînă la terminarea curățeniei.

Numai lîngă coliba prizonierilor rămaseră trei femei, care făceau probabil de pază. Una dintre ele începu să taie blănuri cu un cuțit de os, pentru a face curele; alta ascuțea cu un cuțit asemănător niște bețe pentru săgeți, iar ultima despica oase groase, ca să facă așchioare destinate a sluji ca vîrfuri de sulițe și săgeți.

Curînd din colibă ieși Igolkin, care, ca și în ajun, era gol pînă la brîu. El puse lemne pe foc și se așeză lîngă paznice. După ce sporovăi puțin cu ele, scoase cuțitul său cel mare, marinăresc, și le ajută să facă curele; acum munca mergea mai cu spor. Apoi își făcu apariția și Borovoi, care în loc să ajute femeile căta cu luare-aminte în direcția de unde răsunaseră în ajun detunăturile.

La vederea acestei scene de colaborare pașnică între un marinar din secolul al XX-lea și niște oameni din epoca de piatră, iscoditorii ascunși după tufe nu-și putură stăpîni un zîmbet. Întrucît în tabără rămaseră doar o mînă de oameni, care nu aveau decît niște arme rudimentare, exploratorii erau siguri că, cu binele sau cu forța, vor reuși să-și elibereze tovarășii. Trebuiau să aștepte însă o oră-două, pentru ca vînătorii să se depărteze îndeajuns și să nu poată auzi nici strigătele, nici împușcăturile, iar paznicele să nu-i poată ajunge din urmă, ca să-i aducă îndărăt în tabără înainte ca exploratorii noștri să fie destul de departe.

Încetul cu încetul, toți copiii care îi însoțiseră pe vînători se înapoiară în tabără și începură să se joace în cerc ori în preajma lui. Se trînteau, făceau tumbe, se încăierau, iar unii, mai măricei, aruncau darde în aer sau în pieile ce acopereau colibele.