Plutonia

Pe urmă apucară să dezgroape bărcile, și după ce terminară treaba, traseră ambarcațiunile la vale, spre albia secată. Ajungînd însă aici, călătorii se opriră uimiți: prin albie își purta vijelios apele roșii-gălbui un rîu navigabil și de netrecut.

— Nu mai putem continua urmărirea! zise Gromeko, amărît. Va trebui să așteptăm pînă se scurge toată apa.

— Asta n-ar fi nimic, adăugă Makșeev. Nenorocirea e că apa din albie și ploaia au spălat toate urmele așa că n-o să știm încotro au luat-o hoții.

— Cine ne-a pus să poposim! exclamă înciudat Papocikin. Am fi făcut cel puțin zece kilometri înainte de începerea ploii și am fi ajuns poate la bîrlogul tîlharilor.

— Nu mai putem îndrepta nimic! Mult însă nu cred că va mai trebui să căutăm acest bîrlog. Doar n-or fi cărat insectele lucrurile noastre cale de zeci de kilometri, încercă Kaștanov să-i liniștească pe ceilalți.

În albie, apa scădea văzînd cu ochii, și după o jumătate de ceas nu mai rămaseră decît niște băltoace.

— Să mergem! Apa s-a scurs! spuse Makșeev.

— Ce facem însă cu bărcile? Nici vorbă nu poate fi să le tîrîm după noi în inima ținutului, cine știe cîți kilometri, zise Kaștanov.

— Va trebui să le lăsăm în apropiere de mare, dar ar fi bine să le ascundem, ca să nu cadă pradă misterioșilor jefuitori.

— Să le îngropăm în nisip, propuse Gromeko.

— Bine zici! Nisipul e afînat, și cu toate că va trebui să facem gropile cu mîinile, altă soluție nu e.

REGII NATURII ÎN JURASIC

După ce îngropară bărcile, exploratorii porniră în sus pe albie, unde nu mai curgea apă. Pe alocuri, însă, băltoacele mari și lutul cleios îi sileau să se urce pe mal. Umblau cu băgare de seamă, cătînd cu atenție în jur și ținînd armele gata pregătite pentru eventualitatea că s-ar întîlni pe neașteptate cu insectele jefuitoare. La stînga albiei se întindea aceeași pădure de equisetacee, ferigi și palmieri, iar la dreapta se înșirau dune roșiatice lipsite de vegetație. Bîrlogul insectelor putea să fie atît în pădure, cit și între dune.

După un timp văzură ceva negricios, culcat pe fundul albiei și acoperit pe jumătate de nisip și nămol; cînd dezgropară obiectul, constatară că era corpul unei furnici negre, uriașe, lungi de aproape un metru. Capul insectei era puțin mai mic decît al omului, iar picioarele răsucite, crispate, în luptă cu moartea, se terminau cu niște ghiare ascuțite.

— Iată-l pe regele naturii din Jurasic! exclamă Kaștanov.

— Dacă coloniile sau comunitățile lor sînt tot atît de populate ca și mușuroaiele de furnici de pe fața pămîntului, o să avem de furcă cu mii de dușmani, spuse Papocikin.

— Da, cu niște dușmani fioroși, inteligenți și necruțători, adăugă Gromeko.

Între timp, Generalu, care abia se ținea după ei, culcîndu-se din cînd în cînd să se mai odihnească, se apropie și el. Cînd văzu leșul furnicii se năpusti asupra lui și începu să mîrîie furios.

— Ce-i, nenicule, ai recunoscut pe vreuna dintre cele care te-au mușcat? exclamă Makșeev, stăpînind cîinele.

Puțin mai departe găsiră cadavrul altei furnici, apoi încă unul. Probabil, că ploaia prinsese pe drum cîteva din insectele care le furaseră lucrurile și ele fuseseră luate de apă.

— Diavolii ăștia negri au udat și au stricat toate lucrușoarele noastre! exclamă Gromeko deznădăjduit.

— Da, mă îndoiesc să fie ele atît de inteligente, încît să fi întins cortul și să se fi adăpostit sub el cu tot calabalîcul! fu de părere și Papocikin.

— Cred că au ajuns la mușuroi înainte de a începe ploaia, zise Makșeev. Să nu uităm că au pornit la drum cu mult înaintea noastră, iar noi am mai făcut două popasuri de cîteva ceasuri.

Făcură încă vreo doi kilometri, fără a scoate o vorbă. Albia se terminase. Pădurea deveni mai rară și prin ea șerpuiau nenumărate poteci. Pe dune și mai ales în văile dintre ele creșteau fel de fel de plante: tufe, smocuri de iarbă, equisetacee pitice.

Deodată, Makșeev se opri și arătă tovarășilor săi spre valea cea mai apropiată, dintre două șiruri de dune. Prin nisip înaintau două vietăți tuciurii, care aci tîrau, aci dădeau de-a dura ceva rotund și alb.

— Furnici?

— Probabil! Ce-or fi cărînd? Noi n-am avut nici un lucru rotund și alb.

— Or fi găsit altă pradă?

— Hai să le-o luăm!

— Nu, mai bine să ne ascundem și pe urmă s-o luăm pe urmele lor. În felul ăsta o să ajungem la mușuroi, Țineți-l bine însă pe Generalu, să nu se năpustească asupra lor.

Călătorii făcură cîțiva pași înapoi și se adăpostiră la marginea pădurii. Nu trecu mult și de după tufele din gura văii apărură furnicile, care rostogoleau pe nisip ceva mare, alb, de formă ovală.

— Să fie atît de mari ouăle acestor furnici? Întrebă Makșeev.

— Nu cred: mai curînd este oul vreunei reptile zburătoare, pe care insectele l-au furat și-l cară acum spre mușuroi, spuse Papocikin.

— Ce ziceți, or fi bune de mîncat ouăle de reptile?

— De ce nu? Dacă ouăle de broaște țestoase se mănîncă, de ce nu s-ar mînca și ouăle de reptile?