Plutonia

Dar umbletul, truda și emoțiile din timpul zilei îi istoviseră; pe lîngă asta, Generalu era încă mult prea slăbit. Hotărîră, deci, să se odihnească cîteva ceasuri pe țărmul mării, unde era mai răcoare; departe de mare ar fi fost nespus de cald pe o zi de arșiță ca aceasta.

Traseră bărcile pe mal, apoi făcură repede focul, fripseră carnea și puseră ceaiul la fiert. Lui Generalu îi aplicară din nou comprese reci.

După ce se mai întremară, trei dintre ei se culcară pe nisip, iar al patrulea rămase de pază, deoarece trebuiau să ia măsuri de precauție, ca să nu fie atacați pe neașteptate de reptile sau de misterioasele insecte.

Trei ceasuri se scurseră în liniște. Kaștanov se nimeri să fie ultimul de pază. El se lungi pe nisip, chiar lîngă apă, și se gîndea că dacă nu vor izbuti să-și redobîndească lucrurile, expediția era sortită unui sfîrșit tragic. Încetul cu încetul, din pricina zăpușelii toropitoare, ațipi. Deodată se trezi dintr-un vis urît: se făcea că o reptilă uriașă tăbărîse pe el și-l lingea pe față cu limba ei băloasă.

Cuprins de groază, deschise ochii gemînd și văzu deasupra-i botul cîinelui, care, sprijinit cu o labă pe pieptul geologului, scheuna tînguitor.

Credinciosul animal nu-l trezise fără rost. Ridicînd capul, Kaștanov văzu că spre miazănoapte cerul se făcuse ca smoala: se apropia o furtună tropicală, cum îi mai prinsese pe exploratori pe rîul Makșeev. Tunetele se țineau lanț, iar masa de catran a norilor era brăzdată într-una de fulgere orbitoare.

N-aveau timp de pierdut. Trebuiau să se depărteze cît mai repede cu putință de țărmul mării, care în scurtă vreme avea să devină extrem de agitată.

Kaștanov își trezi tovarășii. Hotărîră să fugă spre coline, căci în pădure primejdia nu era mai mică decît pe țărmul mării. Avură grijă însă să tragă după ei și bărcile, ca să nu fie luate de valuri.

Ajunși pe creasta primului șir de coline, în care Kaștanov recunoscu îndată dune marine [33], exploratorii zăriră dincolo de ele o vale adîncă, paralelă cu țărmul mării și cu desăvîrșire stearpă, ca și cei doi versanți ai șirului de coline. Cît vedeai cu ochii se întindea un ocean de nisip roșiatic, cuprins parcă de flăcări sub razele lui Pluton, care nu dispăruse încă îndărătul norilor aducători de furtună.

Călătorii socotiră că lucrul cel mai înțelept este să aștepte în această vale pînă va trece furtuna. Și ca să se adăpostească mai bine, întoarseră bărcile cu fundul în sus și se băgară sub ele. Numai astfel se puteau apăra de ploaia torențială, căci mantalele lor impermeabile fuseseră furate odată cu celelalte haine.

Furtuna nu se lăsă mult așteptată. Masa albastră-stacojie a norilor acoperi jumătate din tăriile cerului. Pluton dispăru. Întunericul se lăsă repede și primele răbufniri ale vîntului străbătură valea, ridicînd trîmbe subțiri de nisip pe crestele dunelor. Aveai impresia că dunele fumegă. Văzduhul era împînzit de pulbere încinsă. Zăpușeala deveni și mai înăbușitoare. În sfîrșit se dezlănțui uraganul. Kaștanov aruncă o privire de sub barcă. I se păru că primul șir de dune se ridică în văzduh și vine de-a rostogolul în vale. Șuvoaie de nisip potopeau bărcile. Sub suflarea năprasnică a vijeliei, pădurea de equisetacee din gura largă a văii fremăta toată, asemenea unui stufăriș. Trunchiurile zvelte ale equisetaceelor se plecau aproape pînă la pămînt, crengile fluturau în aer ca niște plete verzi, iar prin văzduh zburau vîrfuri de copaci, crengi, tulpini subțiri. Cînd și cînd bezna era străpunsă de fulgere orbitoare, devenind apoi parcă și mai adîncă. Tunetele nu conteneau o clipă.

Iată însă că picuri mari de ploaie începură să bata în bărci și se porni o ploaie care purifică numaidecît aerul de nisip și praf. Vîntul nu se domolise încă, dar nisipul ud nu se mai ridica în aer. Deși ploua cu găleata, pe costișele dunelor șiroiau doar niște pîrîiașe, care dispăreau de îndată, înghițite de nisip.

Furtuna se potoli repede. Printre scamele de nori se zărea Pluton. Ploaia încetă și ea, iar călătorii se hotărîră să iasă de sub bărci, unde stăteau pe jumătate culcați și se sufocau din lipsă de aer. Dar nu era chip, căci nu puteau ridica bărcile, acoperite de mormanele de nisip adus de furtună și udat de ploaie. Fundul bărcilor se îndoise sub această povară.

— Am rămas închiși aici! strigă Papocikin. Ajuta-ți-ne să scăpăm.

— Nici noi nu stăm mai bine! răspunse Makșeev, care se afla sub cealaltă barcă, cu Kaștanov și cu Generalu.

— Și ce-aveți de gînd să faceți?

— Să săpăm în nisip o ieșire pe sub bărci.

— Bună idee! O să facem și noi la fel.

Un timp fu liniște. Nu se auzea decît gîfîitul oamenilor, care săpau o galerie în nisip, ca niște cîrtițe.

Apoi, pe sub prora unei bărci ieși pe brînci Makșeev, murdar și ciufulit, urmat de Kaștanov și de Generalu, iar de sub cealaltă barcă apărură zoologul șț botanistul.