Plutonia

— Nu e un iguanodon, constată Papocikin. Animalul acesta umblă în patru labe. Iată aici urmele picioarelor dinapoi, cu trei degete, iar aici urmele picioarelor din față, cu cinci degete!

— Laba are și ea altă formă și e mai mare decît a iguanodonului, adăugă Kaștanov.

— Am putea ști după forma labei dacă animalul e carnivor sau ierbivor? întrebă Makșeev.

— Cred că e ierbivor. Degetele nu se termină cu gheare, ci cu un fel de copite, cu care animalul nu poate apuca prada.

— Uite și urma cozii, mai scurtă și mai subțire decît a iguanodonului, observă zoologul, arătînd o dîră șerpuitoare între urmele lăsate de labe.

— În orice caz, animalul e uriaș și se află, probabil, prin preajma lacului nostru, deoarece nu se văd urme care să vină din direcția opusă, spuse Gromeko.

— Atunci, să ținem armele gata pregătite și să înaintăm cu băgare de seamă! îi avertiză Makșeev.

Înaintau încet, pas cu pas, prin albie, privind cu atenție în față. Dar nu se vedea nimic. Numai libelule și gîndaci roiau deasupra equisetaceelor și ferigelor. Străbătură un coridor îngust, mărginit de plante verzi, și ajunseră pînă la stînci. Aici vînătorii se opriră nehotărîți.

După ce spuse în șoaptă tovarășilor săi să-l aștepte acolo, Makșeev străbătu în fugă trecătoarea, apoi făcu celorlalți semn să se apropie. Se adăpostiră cu toții în zănoagă, ascunzîndu-se după copacii ce creșteau la intrare, și avură prilejul să vadă un spectacol interesant.

În luminiș păștea un monstru care, după dimensiunile și aspectul său ciudat, depășea tot ceea ce văzuseră pînă atunci exploratorii noștri în Plutonia — țara giganților dispăruți de pe fața Pămîntului.

Matahala măsura vreo opt metri în lungime și vreo patru în lățime. Picioarele din față erau mult mai scurte decît cele dinapoi. Trupul său masiv, plecat înainte, se termina cu un cap uimitor de mic, ca de șopîrlă. De-a lungul șirei spinării avea două rînduri de lamele, care stăteau țepene și puțin plecate într-o parte, asemenea unor aripioare. Patru perechi de lamele mai mari decît celelalte se ridicau pe trunchi, trei perechi de lamele mai mici, pe gîtu-i gros, iar alte două perechi, pe coadă. Puțin mai subțire și mai scurtă decît aceea a iguanodonului și ceratozaurului, coada acestui animal era înzestrată cu încă trei perechi de țepi lungi, mai jos de lamele. Pielea încrețită a acestui monstru avea din loc în loc niște excrescențe ca niște negi, mai mici și mai dese pe gît și cap, mai rare și mai mari pe restul trupului și pe coadă. Petele și liniile șerpuitoare, de un brun-închis pe fondul verde murdar al pielii, făceau ca animalul să fie și mai monstruos.

Dihania păștea liniștită pe malul lacului, prinzînd smocuri de trestie dulce și de equisetacee mărunte cu gura ei mare; dimensiunile gurii contrastau vădit cu capul mic. Cînd trupul animalului se mișca, lamelele de pe spinare fluturau ca niște aripioare.

— Parcă ar fi aripioarele zeului Amor! zise în șoaptă Makșeev.

— Nimic de zis, e tare frumușel acest amoraș din Jurasic! spuse Gromeko, rîzînd. Nu mi-aș fi închipuit vreodată că există asemenea monștri.

— Înfățișarea sa înfricoșătoare, lamelele, țepii, negii, desenele de pe trupul lui, toate laolaltă slujesc pentru a înspăimînta pe vrăjmașii acestui animal pașnic și, probabil, cu desăvîrșire inofensiv, spuse zoologul, care între timp luase cîteva fotografii. Cum se numește acest amoraș? îl întrebă el pe geolog.

— Este, fără îndoială, un stegozaur, animalul cel mai original din ordinul dinozaurienilor, din care fac parte iguanodonul, ceratozaurul și triceratopsul pe care-l văzurăm adineauri. În jurasicul superior au existat cîteva varietăți ale acestor monștri. Rămășițe de-ale lor s-au găsit în America de Nord.

După ce priviră pe îndelete reptila, vînătorii traseră din locul unde stăteau ascunși un foc de armă. Repetat de stînci ca un ecou, iar apoi începură să strige în cor cît îi ținea gura.

Înspăimîntat, animalul o rupse la fugă, clătinîndu-se ca un buiestraș. În timp ce gonea, lamelele de pe spinarea sa se loveau unele de altele, producînd niște sunete ca de castaniete.

Îndată ce animalul dispăru, vînătorii ieșiră din ascunziș, luară apă din lac și porniră agale pe albie în jos, spre tabără, gîndindu-se cu jind cît de gustoasă va fi carnea friptă a puiului de iguanodon și cît de plăcută odihna pe țărmul mării liniștite.

PRĂDAȚI FĂRĂ MILĂ

Mare le fu mirarea însă cînd, ieșind din pădure pe țărmul mării, constatară dispariția cortului.

— Am rătăcit drumul, probabil, și am ieșit în alt loc, zise Kaștanov.

— Da de unde! replică Makșeev. Chiar acum am sărit îngrăditura pe care am ridicat-o aseară la gura albiei secate, în apropiere de campament.

— Ai dreptate, dar atunci unde-i cortul?

— Și unde sînt toate lucrurile?

— Dar Generalu?

Uluiți, exploratorii alergară într-un suflet spre locul unde trebuia să fie cortul. Dar aici, nu găsiră nimic: nici cortul, nici lucrurile, nici un petic de hîrtie măcar. Nu rămăsese decît cenușa focului și găurile unde fuseseră înfipți în pămînt parii de susținere ai cortului.