Plutonia

Dar iată că în față orizontul se mai lumină și pe alocuri se iviră plante. Crăpătura se lărgi repede, transformîndu-se într-o depresiune destul de mare, împrejmuită de stînci, care în partea de jos erau abrupte, iar mai sus se retrăgeau sub formă de terase, alcătuind un fel de amfiteatru. Fundul depresiunii era acoperit de o iarbă verde, groasă. În mijloc se afla un iezer din care izvora pîrîiașul.

— Ptiu, ce duhoare! exclamă Gromeko, cînd vînătorii se apropiară de lac.

— Într-adevăr, e un miros groaznic, de hoit! întări Makșeev.

— O fi un lac mineral, de pildă, cu izvoare sulfuroase, zise Papocikin, aplecîndu-se deasupra apei ca s-o miroasă.

Vînătorii își rotiră privirile în jur. Atenția le fu atrasă de un șuierat ciudat, care alterna cu un fel de scîncete, amintind sunetul produs cînd freci o sticlă cu un dop. Sunetele veneau de undeva de sus, de pe pereții depresiunii, dar nu se vedea nimic.

În vremea asta, deasupra poienii trecu în zbor dihania mare, întunecată, care se lăsă pe unul din colțurile teraselor. Atunci scîncetele și șuieratul se întețiră.

— Un pterodactilus! exclamă Makșeev.

— Se vede treaba că aici sînt cuiburi de reptile zburătoare, spuse zoologul.

— Iată, deci, de unde vine duhoarea! Pesemne că dihăniile astea nu prea îndrăgesc curățenia.

Între timp, reptila se înălță din nou în văzduh și, zărindu-i pe oameni, începu să se rotească deasupra depresiunii, orăcăind puternic. Scîncetele și șuieratul conteniră pe dată.

— Puii au tăcut!

— Ce bine ar fi dacă am putea lua niște ouă și vreun pui din cuiburi, spuse zoologul.

— Încearcă numai să te cațeri pe acest repeziș și să te încaieri cu părinții lor. O să-ți dea ei atunci ouă și pui!

— Ehei, dar aici e un cîrd întreg! exclamă Kaștanov, arătînd un alt pterodactilus apărut de după un colț al stîncii, în vreme ce alți doi se roteau în văzduh.

— Ce facem, tragem? întrebă Makșeev, dornic să se reabiliteze ca țintaș după nedibăcia de care dăduse dovadă data trecută.

— La ce bun? Am doborît unul, l-am cercetat, ne ajunge, și apoi trebuie să cruțăm cartușele, fu de părere Kaștanov.

— Mai bine să ne luăm tălpășița, pînă n-apucăm să stîrnim toate cuiburile, spuse botanistul, care nu avea poftă să mai rămînă în depresiunea aceasta rău mirositoare.

Deasupra poienii se învîrteau orăcăind cîteva reptile și vînătorii socotiră că e mai înțelept să urmeze sfatul lui Gromeko. Pe cînd se îndreptau spre ieșirea din depresiune, văzură la poalele zidului mormane de oase de diferite mărimi, amestecate cu excremente de pterodactili.

— Am nimerit în groapa de gunoi a acestor reptile! glumi Makșeev..

— Pterodactilii și-au făcut sălașul aici, ca să fie la adăpost. Văgăuna asta e o adevărată cetățuie.

— Probabil că alte reptile le fură ouăle și puii, îi lămuri zoologul. Ați observat, cred, că deși pterodactilul e reptilă, are totuși apucături de pasăre.

— Ai dreptate. Avînd aripi, a putut să trăiască altfel decît strămoșii săi îndepărtați.

— Păcat însă că n-am reușit să vedem cum sînt construite cuiburile lor și cum arată ouăle și puii, mai ales ouăle clocite.

— Cred că pterodactilii nu-și clocesc ouăle ca păsările, — zise Kaștanov, — ci lasă treaba asta în seama soarelui, ca și celelalte reptile.

— Nu-ți face inimă rea, că găsim noi și-n altă parte ouă de iguanodon sau de pleziozaur, încercă Gromeko să-l consoleze pe zoolog.

— Dacă o să fie proaspete, facem o omletă cît toate zilele. Îmi închipui cît de mari sînt ouăle acestor dihănii. Cred că unul singur ar ajunge pentru noi toți! glumi Makșeev.

Exploratorii ieșiră din văgăună și ajunseră în luminișul de la poalele stîncilor; strîngînd pe drum trestii zaharoase, ei se îndreptară spre locul unde zăcea reptila carnivoră răpusă.

Aici era zarvă mare. În văzduh se roteau reptile de diferite mărimi; pe leșurile ceratozaurului și iguanodonului se strînseseră o puzderie de pterodactili. Rupînd bucăți de carne din leșuri, unii le înfulecau pe loc, alții le cărau spre sud, către văgăunile munților, unde își aveau, probabil, cuiburile. Scîncetele, orăcăitul și șuieratul îți luau auzul.

La apropierea oamenilor, întreg stolul care se ospăta aici intră în fierbere. Unele dintre reptile se înălțară în văzduh și începură să se învîrtească deasupra poienii, altele, clătinîndu-se pe picioarele lor scurte și tîrîndu-și aripile pe jumătate desfăcute, fugiră care încotro; acestea din urmă se îmbuibaseră, pesemne, într-atîta, încît nu mai puteau zbura. Papocikin reuși între timp să facă două fotografii.

Reptilele sătule nu atacară pe oamenii care le tulburaseră ospățul, dar umpleau văzduhul cu larma lor, prin care își exprimau probabil nemulțumirea.

După ce luară din ascunziș pulpele de iguanodon, vînătorii porniră prin pădure, urmînd aceeași albie secată. Cînd ajunseră aproape de zănoagă, Gromeko, care mergea în frunte, se opri pe neașteptate și arătă celorlalți urmele unor labe uriașe, adînc întipărite în nisipul umed al albiei.