Plutonia

Păsările doborîte erau niște reptile zburătoare [31]. și făceau parte din două specii diferite: unele întreceau în mărime un vultur obișnuit, iar altele erau cît o rață mare.

Păsările aveau capul uriaș, ciocul înzestrat cu dinți, și trupul golaș; o membrană cutanee unea membrele anterioare cu cele posterioare, ca la lilieci. Păsările mai mici aveau o coadă lungă.

TRAVERSAREA MĂRII

A doua zi, vremea era prielnică pentru navigație. Cerul se înseninase aproape cu desăvîrșire și dinspre miazănoapte sufla un vînt ușor, care, fără a ridica valuri prea mari, le îngăduia exploratorilor să folosească pînza. Pregătindu-se de drum, exploratorii cercetară cu băgare de seamă bărcile și pluta, apoi întinseră pînza cortului între două prăjini care slujeau drept catarge. Deasupra lemnelor aruncate de valuri și făcute piramidă pe țărm de Makșeev înfipseră o prăjină cu un steag alb, care trebuia să le servească drept punct de reper la înapoiere. Ceva mai departe de țărm, la marginea hățișului, unde nu puteau să ajungă valurile, săpară în nisip o groapă: aci puseră toate colecțiile adunate: probele de rocă, ierbarele, țestele, oasele și pieile animalelor, ca să nu le ude în timpul călătoriei și să nu transporte o povară în plus. Deasupra gropii, pe care o acoperiră cu pămînt, înălțară o altă piramidă de lemne, pentru ca fiarele să nu le dezgroape avutul, atrase de mirosul pieilor. Într-o sticluță atîrnată de piramidă puseră o scrisoare în care făcură o scurtă descriere a drumului parcurs de expediție de la cort pînă la țărmul mării.

După ce terminară toate treburile, exploratorii se suiră în bărci și porniră la drum, îndreptîndu-se către miazăzi, spre țărmul opus, care se zărea în depărtare. După ce ambarcațiunea lor ajunse la oarecare distanță de coastă, vîntul umflă pînzele și începură să înainteze mai repede.

Abia cînd se depărtară de țărmul nordic al mării, exploatatorii putură să-și dea seama mai bine de caracterul general al acestei mări. De o parte și de alta, la răsărit și la apus de gura rîului Makșeev, țărmul era mărginit de același zid de verdeață, spart doar în cîteva locuri de gurile unor rîuri asemănătoare. Piramida cu steagul în vîrf se contura clar pe fundalul verde. Dincolo de hățișuri nu se zăreau nici dealuri, nici colnice. Probabil că regiunea litoralului avea pe o întindere mare înfățișarea unei cîmpii joase, acoperită în întregime de păduri și bălți.

După ce plutiră vreo două ceasuri, hotărîră să se mai odihnească, lăsînd ambarcațiunea să înainteze mînată doar de vînt.

Marea era aproape cu desăvîrșire calmă. O boare dulce încrețea ușor fața pustiului de apă. Aici adîncimea era mare, căci sfoara cu greutate la capăt, lungă de o sută de metri, nu atingea fundul. Alte mijloace pentru măsurarea adîncimii exploratorii nu aveau. După ce se odihniră, apucară din nou ramele și vîsliră încă un ceas.

Acum se aflau cam în mijlocul mării, judecînd după faptul că ambele țărmuri păreau la aceeași distanță. Curînd vîntul se înteți și vasul porni mai repede. Începură să deslușească bine stîncile negre, liliachii și roșiatice, mai scunde pe țărm și din ce în ce mai înalte spre inima ținutului. Stîncile se înșirau de-a lungul țărmului, iar în dreapta lor se ridica zidul verde al pădurii; și mai la dreapta, acest zid dispărea, lăsînd locul unor dealuri înalte, roșiatice, care pe alocuri ajungeau pînă la marginea mării, iar în unele părți erau despărțite de apă de o fîșie îngustă de vegetație.

Pe măsură ce se apropiau de țărm, marea prindea viață; apărură meduze uriașe, măsurînd în lățime pînă la un metru. Corpurile lor străvezii, gelatinoase se legănau pe valuri. Cînd exploratorii încetau să vîslească, puteau desluși în apă cîrduri de pești mari și mici. Cîteodată zăreau diferite specii de nautilus, care pluteau cu pînzele desfăcute. Tentaculele lor roșii se conturau clar pe albul imaculat al cochiliei.

La vreo doi kilometri de țărm, locuitorii mării se înmulțiră. Ici-colo, algele alcătuiau adevărate insulițe plutitoare și vîslele răzbeau cu greu prin această masă verde; o dată cu algele, vîslașii scoteau din mare cochilii mărunte, insecte și fel de fel de peștișori.

Navigatorii aruncară din nou sonda lor improvizată; adîncimea era aici de douăzeci și cinci de metri. Acum deslușeau bine la poalele stîncilor o linie albă — spuma valurilor care se spărgeau de țărm.

Pînă aici exploratorii plutiseră cum nu se putea mai bine, de parcă ar fi făcut o călătorie de plăcere. Dar pe urmă le fu dat să treacă și prin clipe grele. Cam la un kilometru de țărm, la vreo treizeci de metri de ambarcațiune, apăru, din apă capul unui pleziozaur. Mișcîndu-și grațios gîtul lung, animalul le ieși în întîmpinare. Reptila înota alene, cercetînd din ochi oamenii. Pesemne că lighioana, văzînd ambarcațiunea, a crezut că aceasta e o dihanie uriașă, nemaiîntîlnită pînă atunci.