Plutonia

— Ehei, pesemne că și pe aici mișună reptilele: și noi care ne-am scăldat fără teamă în mare.

— Da, da, trebuie să fim mai prudenți. Să nu uităm că în Jurasic au trăit în mări — și ceea ce se întinde în fața noastră este probabil o mare de acest fel — reptile uriașe — ihtiozauri, pleziozauri și alte reptile răpitoare, pentru care era o nimica toată să taie un om în două cu dinții lor puternici.

— Dar rechini nu trăiau pe atunci?

— Ba da. Au apărut încă din Devonian și atingeau dimensiuni uriașe. S-au găsit dinți de rechini lungi de șaptezeci de centimetri. Închipuie-ți, numai, o gură garnisită cu asemenea dinți!

Pescarii aruncară din nou undițele și în scurtă vreme prinseră niște pești mari, ce semănau cu cega de astăzi. Peștii fură curățați îndată și nimeriră în ciorbă. Pe cînd ciorba fierbea, pescarii mai prinseră vreo zece asemenea locuitori ai adîncurilor.

După cină se așezară cu toții lîngă cort și, trăgînd din pipe, începură a făuri fel de fel de planuri pentru călătoria lor pe mare. Valurile scăldau cu un plescăit molcom nisipul presărat de cochiliile diferitelor moluște, care stîrniseră interesul zoologului.

În timp ce tovarășii se aflau la pescuit, geologul adunase o întreagă colecție de moluște și constatase că ele fac parte din ordinul amoniților [29].

— Priviți, — întrerupse Gromeko sfatul exploratorilor, — ce șerpi uriași!

La vreo sută de metri de țărm se înălță din apa mării un cap, apoi încă unul, așezate pe niște gîturi lungi. Capetele erau turtite ca la șarpe, iar gîturile se mișcau grațios. Aveai impresia că pe mare plutesc două lebede uriașe, negre, ale căror trupuri abia ies din apă.

— Nu-s șerpi, spuse Kaștanov, după ce privi atent animalele prin binoclu. Mă prind că sînt pleziozauri [30]. De altfel prezența lor într-o mare din Jurasicul superior nu mă miră de loc.

— Ce namile! se minună Papocikin, care urmărea și el prin binoclu mișcările animalelor. Cred că gîtul lor are cel puțin doi metri lungime.

— Oare n-o să le vină pofta să ne facă o vizită? întrebă Gromeko, care nu uitase încă pățania cu reptila apărută tam-nisam pe marginea bărcii.

— Mai știi! Cred însă că lighioanele astea se mișcă anevoie pe pămînt și în orice caz n-o să ne ajungă din urmă. Oricum, ar fi bine să ne încărcăm armele cu gloanțe dum-dum.

Dar monștrii marini nu vădiră nici o dorință de a ieși pe uscat; ei se cufundau mereu, în urmărirea peștilor. Înotînd încet de-a lungul țărmului, ochiau prada, apoi cu o mișcare fulgerătoare a gîtului și a capului o prindeau, o aruncau în aer și o prindeau de data asta dinspre cap, pentru ca țepii și solzii să nu-i stînjenească la înghițit. Mișcările pleziozaurilor erau foarte iuți și grațioase. Uneori se întîmpla însă ca prada să scape și atunci, urmărind-o, animalul aproape că sărea din apă, spărgea vijelios valurile și înainta cu gîtul întins.

Pescuitul cu care se îndeletniceau pleziozaurii, urmărit cu mare interes de exploratori, se sfîrși cu o încăierare. Lighioanele prinseseră concomitent același pește, pesemne destul de mare, și fiecare căuta să-l smulgă din gura celeilalte.

Unul dintre pleziozauri ieși învingător și o luă la sănătoasa. Celălalt însă îl ajunse din urmă și se încolăci în jurul gîtului dușmanului său, ca să-l silească să lase peștele. Gîturile încolăcite se zvîrcoleau, îndoindu-se cînd într-o parte, cînd într-alta. Trupurile negre se izbeau cu strășnicie, iar cozile scurte și membrele-lopeți loveau cu furie apa, ridicînd trîmbe. În cele din urmă, unul dintre luptători se înfurie, lăsă peștele, își înfipse dinții în gîtul adversarului și-l tîrî în adîncuri. Apa se mai învolbură multă vreme în locul unde dispărură monștrii.

După un ceas, Gromeko și Kaștanov, care strîngeau pe țărm lemne aduse de valuri, pentru focul din timpul nopții, zăriră o matahală neagră purtată de talazuri. Matahala înainta de-a lungul țărmului, apropiindu-se încetul cu încetul. În cele din urmă se opri, nimerind, probabil, pe un banc de nisip.

După ce se întoarseră cu lemnele la cort, unde îi găsiră pe ceilalți dormind, cei doi exploratori dezlegară o barcă și porniră spre locul unde se zărea matahala. Ajunși aci, constatară că e unul din pleziozauri, pe leșul căruia se adunaseră o mulțime de păsări mari de pradă; alte păsări mai mici se roteau în aer, așteptîndu-și pesemne rîndul la ospăț și scoțînd țipete care aminteau orăcăitul unor broaște uriașe. În zbor, ele se mișcau ca liliecii.

Din cîteva împușcături, exploratorii alungară păsările, astfel că putură să se apropie de leș. Capul lighioanei și partea de sus a gîtului abia se mai țineau de bucățile de piele sfîșiate de dinții adversarului. Leșul plutea cu burta în sus, iar uriașele sale membre-lopeți se vedeau deasupra apei. Pîntecul animalului era acoperit de o piele verde-brună.

Pleziozaurul nu putea fi scos pe țărm — corpul său măsura mai bine de doi metri lungime, coada era ceva mai scurtă, iar gîtul era și mai lung; membrele posterioare aveau aproape un metru și jumătate.