Plutonia

Erupția parcă încetase. Primul nor arzător începu să se destrame, vîrful muntelui apăru de după perdeaua de fum și din crater nu se mai înălța decît o dîră subțire de fum negru. Cînd privi vulcanul prin binoclu, Kaștanov constată că primele explozii îi știrbiseră vîrful spre răsărit, gura craterului devenise mai scundă. Vîrful părea retezat pieziș.

Încetul cu încetul, exploratorii ațipiră, culcați care cum apucase în jurul desagilor cu pucioasă, pe pămîntul golaș al pustiului. Trecură așa vreo trei ceasuri, cînd deodată o bubuitură înspăimîntătoare îi trezi și-i făcu să-și îndrepte privirile spre vulcan. Din crater țîșni iarăși norul acela înspăimîntător, care o luă la goană jos pe pantă, de data asta însă spre nord-est, în direcția lacului. Kaștanov urmărea cu ceasul în mînă norul care creștea ca și cel dintîi, transformîndu-se într-o masă de aburi înaltă și lată, violet-cenușie. După patru minute de la explozie, masa de nori ajunsese la lac, ascunzîndu-l privirilor celor patru călători.

— Norul înaintează cu viteza unui tren expres. Face vreo șaizeci de kilometri pe oră! exclamă Kaștanov.

— Ce noroc că am plecat la timp!

— Da, drumul acestui nor a deviat cu vreo 80° față de direcția urmată de cel dintîi, probabil pentru că marginile craterului s-au năruit.

— Și ce s-ar fi întîmplat dacă am fi rămas lîngă lac? întrebă Papocikin.

— Pe baza observațiilor făcute de expediția trimisă de Academia Franceză pentru studierea Muntelui Pleșuv de pe Martinica, pot să vă spun că ne-am fi ales cu niște arsuri puternice și am fi pierit asfixiați într-un mediu supraîncălzit de aburi cu cenușă, care formează în cea mai mare parte norul, sau am fi fost omorîți de grindina de pietre. Norul duce cu sine chiar blocuri de patru-șase metri cubi, la o distanță de cîțiva kilometri de vulcan. El distruge tot ce întîlnește în cale — viețuitoare, plante, și în urma lui rămîne un pustiu — o fîșie de cenușă încinsă, presărată cu bolovani mari și mici, copaci arși și cadavre carbonizate.

— Dar cu lacul ce s-o fi întîmplat?

— S-a umplut cu cenușă încinsă și bolovani, s-a revărsat peste maluri, iar pîrîul care izvorăște din el s-a prefăcut într-un puhoi murdar și fierbinte, care probabil nu va avea viață lungă.

Între timp, norul arzător străbătu depresiunea lacului și ajunse în pustiul negru, la vreo doi kilometri de locul unde se aflau exploratorii. În pofida distanței, oamenii simțiră suflul arzător al norului, ca pe-o vijelie puternică și fierbinte, care îi sili să se arunce la pămînt și să-și acopere fața cu mîinile și cu hainele. Stătură așa vreo jumătate de ceas, leoarcă de sudoare, pînă ce atmosfera se mai limpezi.

Cînd ridicară capul, văzură deasupra pustiului o perdea de rotocoale albe-cenușii, înaltă de vreo mie cinci sute de metri, care se întindea pe o distanță de vreo zece kilometri. Aerul era încă fierbinte și înăbușitor.

— Să plecam cît mai repede de la acest vulcan îngrozitor, cît mai sîntem teferi! zise Gromeko. Mai știi, poate îi vine cheful să tragă încărcătura următoare în direcția noastră?

— Da, apucarăm să vedem ce greu e să respiri la doi kilometri depărtare de nor. Îmi închipui cît ne-ar fi priit calda lui îmbrățișare!

După ce își strînseră lucrurile, exploratorii porniră prin pustiu spre nord, apropiindu-se încetul cu încetul de valea pîrîului, unde aveau de gînd să coboare îndată ce vor găsi un loc potrivit. Cînd se apropiară însă de marginile văii și se uitară în jos, observară că liniștitul pîrîiaș cu apa limpede, devenise un torent vijelios, tulbure, care ieșise din matcă și gonea tumultuos în fundul văii, distrugînd vegetația de pe maluri.

— Are oare vreun rost să coborîm? se adresă Kaștanov tovarășilor săi. E mai lesne de mers pe întinsul neted al pustiului, decît pe fundul nisipos al văii, și apoi nici nu putem bea din apa atît de murdară a pîrîului.

Toți găsiră că e mai bine să continue drumul prin pustiu și să coboare spre cursul inferior al pîrîului, unde malurile erau mai abrupte. Mergeau aproape de marginea rîpei. Din cînd în cînd, se apropiau de mal ca să mai arunce în jos cîte o privire. Cam după vreun ceas de la a doua erupție, torentul se mai domoli și în curînd secă cu desăvîrșire. Nu se mai vedeau decît albia goală, copacii și tufele smulse din rădăcini, iarba culcată la pămînt și acoperită cu nămol.

— Asta-i răzbunarea vulcanului pentru că i-am luat pucioasa! glumi Makșeev. A secat pîrîul ca să pierim de sete.

— Da, da, de aci înainte o s-o ducem cam greu cu apa, observă Gromeko. Va trebui să păstrăm ca ochii din cap rezerva pe care o avem, pînă o să găsim alt izvor în împrejurimile furnicarului.

— Acest lucru ne poate împiedica să asediem imediat furnicarul.