Plutonia

— Dacă teribila explozie care a urmat după răbufnirea primului nor nu a știrbit gura craterului, atunci norii următori vor merge și ei în aceeași direcție. Altfel o vor lua în altă parte.

— Prin urmare s-ar putea să se îndrepte și spre noi?

— Firește, dar să nădăjduim că acest lucru nu se va întîmpla. Deocamdată sîntem oarecum în siguranță.

Între timp, norul, lățindu-se, învălui o buna parte din versantul răsăritean al muntelui, dar acum cobora mai încet și creștea îndeosebi în înălțime. Cei trei exploratori contemplau în tăcere acest spectacol măreț și totodată înspăimîntător.

Deodată, de după creasta celui mai apropiat deal de la poalele vulcanului se ivi Papocikin. Fugea cît îl țineau picioarele, fără pălărie, cu părul vîlvoi, sărind peste blocurile de piatră care-i ațineau calea. Tovarășii săi îi alergară în întîmpinare, copleșindu-l cu întrebările. Dar el gîfîia atît de tare din pricina fugii și a tulburării care pusese stăpînire pe dînsul, încît nu putea scoate o vorbă.

Abia după ce stătu un timp întins la umbra copacilor de pe malul lacului și înghiți cîteva cești de ceai rece, se dezmetici și începu să povestească.

— În ciuda stăruințelor dumneavoastră, am hotărît să mă duc după pușcă. Vulcanul nu mi se părea chiar atît de amenințător. Trăgeam nădejde că arma a rămas într-unul din cele două locuri unde am poposit. În timpul suișului, sau, în cel mai rău caz, în vîrful muntelui. Am așteptat pînă ați adormit buștean și pe la zece am pornit, așa cum eram, luînd cu mine numai cîteva bucăți de trestie. N-am găsit arma la locul primului popas, și cum vulcanul era în aceeași stare, m-am cățărat mai sus. Dar n-am găsit pușca nici la locul popasului următor. Am mers așa pînă la vreo jumătate de kilometru distanță de vîrful muntelui. Afurisitul de vulcan fumega ușurel, ca și înainte. Să renunț, nu-mi venea.

Am ajuns aproape de spărtura de la marginea craterului și mi s-a părut că-mi văd pușca rezemată de un bloc de lavă la o sută de pași mai departe, cînd deodată auzii o bubuitură asurzitoare și din crater, țîșni un nor de fum, care se ridică în văzduh. M-am oprit nehotărît. Să merg înainte mi-era teamă, s-o iau înapoi — nu mă înduram, tocmai acum cînd mă aflam atît de aproape de țintă. Începu însă o ploaie de pietricele și bulgări de pămînt, și atunci m-am decis. Pietrele și bulgării cădeau în jurul meu ca grindina. Un bulgăre m-a lovit atît de tare în umăr, încît mi-a venit să urlu de durere; mi-a făcut, cred, o vînătaie zdravănă. Abia mai pot mișca mîna. Dintr-o clipă într-alta se putea produce o nouă explozie, urmată de o ploaie de pietre mai mari, incandescente. Am pornit la vale cît de repede îmi îngăduia panta plină de piedici. După ce am făcut vreo jumătate de kilometru, am auzit o a doua explozie, după care vîrful vulcanului a dispărut într-un nor de fum. Un curent de aer mi-a smuls pălăria: în jurul meu începuse din nou să plouă cu pietre, iar eu fugeam de mîncam pămîntul. Ultima explozie teribilă, care s-a produs cînd ajunsesem aproape de poalele muntelui, m-a aruncat la pămînt și puțin a lipsit ca să-mi scrîntesc mîna. După ce m-am ridicat, am văzut acest nor înspăimîntător și, adunîndu-mi ultimele forțe, am început să alerg din nou cu desperare, temîndu-mă că norul mă va ajunge din urmă și voi pieri asfixiat.

— Da, ai avut mare noroc c-ai scăpat de o asemenea primejdie! spuse Kaștanov, cînd zoologul își termină povestirea.

— Iar drept pedeapsă pentru încăpățînarea dumitale ți-ai pierdut pălăria și ai obosit ca un cal de povară! adăugă Gromeko.

— Mai bine să ne bucurăm că tovarășul nostru s-a întors teafăr și să chibzuim ce facem mai departe, interveni Makșeev.

— Să ne depărtăm cît mai mult de acest vulcan îngrozitor! zise Papocikin.

— Dar ce, mai poți să mergi? Nici n-ai apucat să te odihnești cum trebuie după drumul de ieri și ai și pornit iar, la drum. Culcă-te și dormi, că mai putem aștepta vreo două ceasuri.

— N-ar fi totuși mai bine să ne depărtăm măcar cu doi-trei kilometri? întrebă Makșeev. Vecinătatea vulcanului devine primejdioasă, iar noi ne aflăm chiar la poalele lui.

Gromeko se alătură și el acestei propuneri. Hotărîră să se retragă pe pustiul negru spre gura văgăunii unde se termina depresiunea cu lacul și începea valea pîrîului. De aci puteau urmări foarte bine desfășurarea erupției. Umplură bidonul cu apă, apoi luară în spate desagii cu pucioasă și proviziile. Două ranițe cu pucioasă le puseră în spinarea lui Generalu. La început acesta se împotrivi și încercă să arunce povara, dar pînă la urmă se resemnă și porni încet alături de oameni, în loc să alerge încoace și încolo în căutare de pradă.

Urcînd de pe o stîncă pe alta, exploratorii ieșiră din depresiune și ajunseră pe întinsul pustiului negru. De aci mai merseră vreo doi kilometri și se opriră în locul unde văgăuna se lărgea, transformîndu-se într-o vale.