Plutonia

— Vorbești de lup… îl întrerupse Gromeko pe tovarășul său, care se cam înfierbîntase. Ia privește urma asta micuță; tare mi se pare că e de domeniul dumitale.

Botanistul se oprise în mijlocul albiei și arăta cu degetul niște urme adînc întipărite în nisipul fin. Erau urmele unor labe uriașe cu cîte trei degete, ce se terminau cu gheare boante; fiecare urmă avea pe puțin treizeci de centimetri lungime.

— Ce namilă o mai fi trecut pe aici!exclamă zoologul, cu un ușor tremur în glas. De bună seamă o reptilă! Aș fi curios să știu dacă animalul e ierbivor sau carnivor, căci dacă e carnivor, n-o să fie prea plăcut să dăm ochii cu el.

Papocikin cercetă cu atenție urmele: ele se vedeau bine pe nisip, dar dispăreau în locurile unde pămîntul era acoperit cu pietriș.

— E ciudat că toate urmele au aceeași mărime, spuse Gromeko. După cîte știu, membrele anterioare ale reptilelor sînt mai mici decît cele posterioare. Dar cu dîra asta dintre urmele labelor din dreapta și din stînga ce-o mai fi? Ai putea crede că animalul a tîrît după el o coșcogea bîrnă.

Papocikin izbucni în rîs:

— E dîra lăsată de coada reptilei. Dacă ar fi să ne luăm după mărimea acestei dîre și după faptul că urmele labelor au toate aceleași dimensiuni, cred că animalul a mers numai cu picioarele dinapoi, sprijinindu-se în coadă.

— Să fi existat oare asemenea reptile bipede?

— Da, au existat, și anume în Jurasic. De pildă, iguanodonul, care semăna cu un cangur uriaș. Pe cît de mari erau picioarele dinapoi, pe atît de mici erau cele din față.

— Și ce mînca?

— Plante, judecînd după forma dinților săi. Dacă aceste urme sînt într-adevăr de iguanodon, n-avem de ce să ne temem, deși în Jurasic acest monstru avea o lungime de cinci pînă la zece metri.

— Atunci totul e în regulă! răsuflă ușurat botanistul. N-am uitat încă reptila aceea hidoasă care voia să se ospăteze cu mine sau cu Makșeev, acolo pe rîu.

Cînd albia se împărți în două, exploratorii hotărîră s-o ia pe brațul din dreapta, care ducea spre poalele stîncii, unde puteau nădăjdui să găsească mai curînd un izvor de apă — ținta cea mai de seamă a expediției lor din ziua aceea. Și într-adevăr, pe măsură ce înaintau, pămîntul devenea tot mai umed, iar vegetația măruntă de pe mal — tot mai bogată și mai variată.

Curînd, zăriră în fața lor printre copaci luciul apei.

— Sîntem salvați! exclamă Papocikin. Izvorul este aproape de tabăra noastră.

— Ce te faci însă dacă apa e sărată? încercă să-l necăjească Gromeko.

— N-ai decît s-o guști! După cîte se pare, e potabilă.

— Cum poți deosebi din ochi o apă potabilă de una sărată? Eu, unul, nu mă pricep.

— Halal de așa botanist, care nu știe ce plante cresc lîngă o apă sărată!

— Mai întîi să nu uităm că ne aflăm în Jurasic și nu știm încă ce plante creșteau pe atunci lîngă o apă sărată. Și apoi, mi-ai spus că știi din ochi dacă o apă e sărată, sau nu, iar nu după plantele care cresc în jur.

— Nu m-am exprimat bine, voiam să spun: după felul cum arată albia. Dacă izvorul ar fi avut apă sărată, toată albia ar fi fost acoperită cu straturi de diferite săruri.

În timp ce discutau, Papocikin și Gromeko înaintau cu pași repezi de-a lungul albiei; aceasta se termină curînd într-o crăpătură dintre două stînci înalte, unde curgea un pîrîiaș cu apă potabila, ce se pierdea în nisip. Aici se vedeau nenumărate urme, mari și mici, de reptile; animalele veneau pesemne la adăpat.

— Da’ multe animale mai vin la izvor! exclamă Gromeko. În orice clipă putem întîlni un monstru biped!

După ce își astîmpărară setea, exploratorii porniră mai departe, tot mai adînc în trecătoare, urmînd cursul pîrîiașului. Mergeau foarte atenți, cu armele gata pregătite. Trecătoarea se lărgi, transformîndu-se în cele din urmă într-o zănoagă, împrejmuită de stînci conabii, aproape abrupte, care nuanțau minunat verdele tufelor și al copacilor de la poalele lor. În mijlocul unei pajiști verzi, în adîncul zănoagei, lucea un mic lac; pe fundul său se aflau cîteva izvoare. Spre el, tăind pajiștea, ducea o cărare lată, bine bătătorită. Fundul lacului abia se deslușea prin apa străvezie.

După ca își umplură cu apă bidoanele, vînătorii hotărîră să se ascundă în tufișurile din zănoagă și să aștepte pînă ce va veni vreun animal la adăpat. Dar vremea trecea și nici o sălbăticiune nu-și făcea apariția. În văzduh, deasupra zănoagei, roiau cîteva libelule, mai mari decît acelea de pe rîul Makșeev; Papocikin urmărea cu privirea libelulele, dar deodată luă pușca în mînă.

— Ce-ți veni?Cred că n-ai de gînd să tragi în libelule cu gloanțe dum-dum? îl întrebă Gromeko, rîzînd.

— Sssst! Ia te uită colo sus pe stîncă! îi șopti zoologul, arătînd spre stîncile ce se înălțau la intrarea în depresiune.

Pe o mică terasă stătea ridicată pe picioarele dindărăt și proptindu-se în coada-i lungă și groasă o reptilă ce aducea mult cu un cangur. Se deosebea însă de acesta prin culoarea-i verde-închis, cu pete tuciurii. Capul său semăna cu cel al tapirului. Buza superioară, mai lungă, avea formă de trompă.

— E un iguanodon, probabil! șopti Papocikin.