Plutonia

— Ce păcat că niciunul din noi nu poate să stea lîngă el în timpul fotografierii, pentru ca mărimea lui să fie și mai evidentă, zise cu părere de rău Papocikin pe cînd fotografia. Deși pare inofensiv, nu m-aș încumeta să mă apropii de el; dacă ne-ar atinge din întîmplare cu piciorul, ne-ar rupe oasele.

— Fotografiază copacul împreună cu animalul; vom măsura pe urmă înălțimea copacului.

Vînătorii așteptară pînă ce beluchiteriul [23] se depărtă și cu ajutorul unei busole de mînă calculară înălțimea copacului. Apoi măsurară urmele namilei și constatară că ele sînt relativ mici în comparație cu mărimea animalului.

Spre seară zăriră pe țărmul unui ostrov o pereche de corifodoni — niște pachiderme uriașe, care prin forma corpului semănau cu titanoteriu.

Cînd dădu cu ochii de plută, masculul ridică capul și căscă un bot uriaș în care se vedeau, ieșind din fiecare maxilar, cîte doi colți ascuțiți, destul de lungi.

Exploratorii însă nu putură coborî pe uscat ca să vîneze, căci zăriră ceva mai departe pe mal o fiară uriașă, care își devora prada. Cînd văzu pluta, fiara se ridică și scoase un răget înspăimîntător.

Trunchiul de colos al animalului se sprijinea pe niște picioare scurte și destul de subțiri. Botul său lung semăna cu acela al ogarului. Fiara aducea într-atîta cu un tigru uriaș, încît exploratorii nu îndrăzniră să se apropie.

Așa se făcu că în ziua aceea nu reușiră să răpună niciunul din aceste animale pe care le întîlneau pentru prima oară.

A doua zi, pe cînd pluteau la vale, zăriră ici și colo, pe malurile rîului și pe ostroave cai, titanoteri, rinoceri cu patru coarne, antilope, creodoni — niște animale de pradă, precum și alte sălbăticiuni. După părerea lui Kaștanov, fauna aparținea în genere începutului perioadei terțiare.

După masă traseră la mal, ca să exploreze cîmpia și să vadă cum arată împrejurimile.

Lîngă un lac zăriră o dihanie care le stîrni curiozitatea. Ca și celelalte ierbivore, ea păștea liniștit, rumegînd iarba grasă.

Acest fapt îi liniști pe vînători; ei puseră însă din nou mîna pe arme, cînd, strecurîndu-se prin tufișuri spre malul lacului, ajunseră deodată în preajma namilei. Chiar și Generalu, care între timp se obișnuise cu toate aceste lighioane și care deosebea îndată animalele de pradă de cele ierbivore, se înspăimîntă și se lipi, mîrîind, de picioarele lui Makșeev.

— E un rinocer gigantic, șopti acesta, oprindu-se la adăpostul tufișurilor, ca să nu sperie dihania sau ca să n-o întărîte.

Dar numai la prima vedere animalul semăna cu un rinocer, deoarece avea un mic corn la rădăcina nasului. În schimb aducea cu un taur prin perechea de coarne mari, îndreptate înainte, ce-i creșteau pe frunte; în rest animalul se deosebea și de rinocer și de taur. Capul său era disproporționat de mare în comparație cu trupul, avînd aproape doi metri în lungime; partea dindărăt a țestei se lățea, transformîndu-se într-o creastă turtită și lată care, de departe, putea fi luată drept niște urechi uriașe, răsfrînte. De fapt, însă, creasta era numai o podoabă sau slujea poate pentru apărarea jumătății superioare a gîtului. Ea era acoperită de solzi mărunți, cu zimți ascuțiți pe margine. Acest guler sporea fără îndoială greutatea căpățînii, care și așa era uriașă și împiedica animalul să ridice capul.

Picioarele din față erau mult mai scurte decît cele dinapoi și de aceea animalul umbla cu partea dindărăt a corpului mai ridicată. Cînd capul și picioarele sale dispăreau în ierburile înalte, dihania semăna cu o movilă de vreo cinci metri înălțime. Corpul ei mătăhălos era acoperit cu o cuirasă din plăci rotunde, mai mari pe spate și pe coaste, mai mici pe șale, picioare și pîntece. Trunchiul se termina cu o coadă nu prea lungă, dar groasă, pe care animalul își sprijinea partea dinapoi a trupului. De la vîrful botului, ce părea că se sfîrșește cu un cioc ascuțit, pînă la rădăcina cozii, animalul măsura vreo opt metri.

— Asta zic și eu lighioană! șopti Gromeko, privind ca și ceilalți vînători neobișnuitul animal; acesta părea o movilă ce se mișca încet de-a lungul malului, devorînd iarba și tufișurile.

— Ce fel de animal o fi oare? întrebă Papocikin.

— Cred că e triceratopsul, un reprezentant al Ordinului dinozaurilor, din care făceau parte diferite reptile gigantice, răspunse Kaștanov.

— Care va să zică e o reptilă! Dar oare au existat reptile cu coarne? exclamă Makșeev.

— Ordinul dinozaurilor cuprindea fel de fel de reptile, și carnivore, și ierbivore, și mai mari, și mai mici, care au apărut în Triasic și au trăit pînă în Cretacic inclusiv.

— Iată-ne așadar și în plin Cretacic! [24]exclamă Papocikin. Cu cît o să plutim mai departe, cu atît o să întîlnim, probabil, mai mulți monștri din aceștia.

— Ar fi bine dacă toți monștrii pe care îi vom întîlni ar fi tot atît de blînzi ca acesta! spuse Gromeko. Drept să spun, nu m-aș bucura de loc să dăm ochii cu o fiară de pradă de o asemenea mărime. Nici n-apuci să tragi un foc de armă, că te și sfîșie.