Plutonia

Zoologul, care ședea pe o ridicătură a stîncii, ochi mistrețul care era capul turmei atunci cînd acesta sări cu picioarele din față pe ridicătură, căutînd să-și înfigă colții în cizma lui Makșeev. Glonțul porni de la o distanță mică și fiara fu ucisă pe loc. Restul turmei se înspăimîntă și porni în goană, spre pădure. Cînd mistreții ajunseră aproape de lizieră, în stînga lor sări ca dintr-un resort trupul de un galben închis al fiarei. Făcînd un salt de cîțiva metri, dihania ajunse mistreții. Doi dintre ei începură să se zbată în ghearele vrăjmașului, iar ceilalți se mistuiră guițînd în pădure.

— Nu e urs, e un tigru, exclamă Papocikin, care observase cu atenție animalul în clipa săriturii.

— Întocmai, încuviință Kaștanov. Cred că e din specia machairozilor, dacă judecăm după colții săi uriași de, pe maxilarul superior. Această specie era foarte răspîndita în perioada terțiară, dar a dispărut probabil pe la sfîrșitul ei.

— Din păcate însă ăsta o să ne scape. Ia priviți, și-a tîrît prada în pădure. Simte pe semne că vecinătatea noastră nu-i lipsită de primejdie! exclamă Makșeev.

— Ducă-se! Astăzi am adunat destul material, spuse Papocikin, care începu să măsoare mistrețul ucis. Ce ziceți, luăm cu noi și jivina asta, sau ne mulțumim cu godacii?

— Dacă e grasă, n-ar strica să-i luăm slănina, fu de părere Gromeko. O să putem frige mai ușor carnea. Pînă terminați cu el, eu mă duc să mai adun cîteva plante.

PILOT FĂRĂ VOIE

Kaștanov se apucă din nou să examineze stîncile. Makșeev și zoologul trebăluiau în jurul animalelor doborîte, iar Gromeko trecu pe versantul dinspre miazăzi și începu să coboare încet, strîngînd plante, printre care erau multe specii și genuri noi. Deodată, peste deal trecu o umbră uriașă, aruncată parcă de un noruleț, care ascunse soarele: zoologul și ajutorul său tresăriră, ridicară capul, și cînd colo, ce să vadă? O pasăre mare de culoare închisă, asemenea unui vultur, se rotea pe deasupra poienii.

Nu apucară ei să se dezmeticească bine, că pasărea se năpusti în picaj, îl apucă de spinare pe bietul botanist care stătea aplecat și porni cu el în gheare. Povara însă era prea grea, chiar pentru această pasăre puternică. Dînd din aripi pe cît îi îngăduiau puterile, pasărea zbura la o înălțime de numai patru metri, neputîndu-se ridica mai sus; se încăpățînă însă să nu-și lase prada, care atîrna neputincioasă în ghearele ei.

Papocikin și Makșeev puseseră repede mîna pe arme.

Papocikin însă coborî îndată țeava, spunînd:

— E încărcată cu alice și mă tem să nu-l rănesc. Makșeev, a cărui pușcă era încărcată cu glonțul destinat tigrului, ochi și trase cînd pasărea ajunse în dreptul său. Aceasta plană cîteva clipe, apoi dădu drumul botanistului și, după ce mai zbură puțin, se prăbuși pe stînci.

Vînătorii alergară într-un suflet la Gromeko, care zăcea leșinat pe povîrniș, cu fața în jos. Haina sa groasă din lînă tricotată era sfîșiată de ghearele păsării, dar cum ea nu i se mula pe corp, ci cădea larg, în cute, botanistul se alese doar cu cîteva zgîrieturi. Vînătorii îl aduseră în simțiri, îi bandajară rănile și după ce își reveni, Papocikin și Makșeev se cățărară pe creastă, ca să examineze pasărea. Era un grifon[21] de o mărime nemaiîntîlnită.

Avea anvergura aripilor de mai bine de patru metri, iar de la coadă la plisc măsura cam un metru și jumătate; penajul său era brun-închis în partea de sus, iar în partea de jos, mai deschis, cu dungi întunecate. În jurul gîtului aproape gol avea un guler mare de pene cenușii, iar la rădăcina uriașului său plisc o mare excrescență galbenă. O asemenea pasăre putea duce ușor un berbec, o capră, un godac, dar un om de șaptezeci de kilograme era pentru ea o povară prea grea. Pesemne că pasărea greșise, luîndu-l pe botanist drept un patruped de culoare brună care rătăcea prin iarbă.

Măsurară grifonul și-l fotografiară cu aripile întinse pe stîncă, pe care se cățărase și Gromeko, ca să-și vadă dușmanul. El spuse tovarășilor săi că în clipa cînd pasărea și-a înfipt pe neașteptate toate ghearele în spinarea sa, izbindu-l puternic din plin zbor, a crezut că se află în ghearele tigrului și și-a pierdut cunoștința.

— Ce-ar fi să ne întoarcem în tabără? propuse Papocikin. Ne-au atacat mistreții, grifonul, am văzut de aproape un tigru. Am face bine să nu ne punem prea mult norocul la încercare.

Istoviți de atîta umblet și emoții, exploratorii îi urmară bucuroși sfatul, luînd cu ei godacii, jamboanele și costițele grase de mistreț, plantele și probele de rocă.