Plutonia

De aceea hotărîră să poposească o zi întreagă pe acest colnic și să plece în două grupuri mici în direcții diferite, ca să cerceteze împrejurimile și să vadă în ce condiții ar putea înainta expediția. Tot ce s-ar fi dovedit de prisos aveau să depoziteze aici, pe colnic, ca să le servească la întoarcere, cînd vor străbate din nou întinderile de gheață.

DÎMBURILE MIȘCĂTOARE

A doua zi, Igolkin și Borovoi rămaseră lîngă iurtă; cel dintîi ca să vadă de cîini, iar al doilea pentru diferite observații meteorologice. Ceilalți patru plecară în cercetare, împărțiți în două grupuri: Kaștanov și Papocikin o luară spre sud-est, iar Makșeev și Gromeko — spre sud-vest. Porniră cu schiurile, pe care urmau să le lase acolo unde pămîntul avea să fie destul de uscat.

Fiecare se înarmase cu cîte o pușcă. Era cu neputință ca nici în tundră să nu întîlnească vînat, așa cum se întîmplase în cîmpia de zăpadă. În timpul nopții, cîinii dăduseră semne de neliniște. De aceea se așteptau să întîlnească animale. Carnea proaspătă ar fi prins foarte bine nu numai oamenilor, ci și cîinilor.

Kaștanov și Papocikin ajunseră curînd la un rîu lat, dincolo de care se întindea mai departe tundra.

După puțina vreme, pămîntul deveni atît de uscat, încît scoaseră schiurile și le așezară în formă de piramidă, legîndu-le în vîrf cu o frînghie, ca să Ie zărească mai ușor și să le ia la întoarcere.

Pe pămîntul uscat al tundrei răsărise iarbă tînără, iar tufele pitice erau năpădite de frunzulițe verzi și de flori. Pe întinsul cîmpiei plutea o ceață deasă transformîndu-se pe alocuri în burniță. Printre scamele de ceață însă, lumina și încălzea binișor soarele roșiatic, care totuși abia se deslușea.

La vreo zece kilometri de campament, călătorii zăriră cîteva dîmburi sumbre, cu coaste abrupte, ale căror contururi nu se distingeau clar, din pricina ceței.

— Iată un loc minunat pentru a cerceta împrejurimile în răstimpul cînd se rărește ceața! exclamă Papocikin. Cîmpia e netedă și din vîrful unui dîmb cred că se vede foarte departe.

— Pe mine mă interesează mai mult rocile din care sînt alcătuite aceste dîmburi, răspunse Kaștanov. Pînă acum, colecția geologică adunată de expediția noastră e foarte săracă.

— Cea zoologică e și mai săracă.

— Ei, dar acum, în tundră, o să ne scoatem paguba. După formă și culoare, aceste dîmburi par a fi domuri de bazalt sau de altă rocă vulcanică.

Cei doi exploratori o luară aproape la fugă spre ținta atît de rîvnită, care aci se ivea prin pîclă, aci dispărea cu desăvîrșire.

Kaștanov și Papocikin alergau de mai bine de un sfert de ceas și totuși dîmburile sumbre păreau că sînt la aceeași depărtare.

— Afurisita asta de ceață ne împiedică să apreciem bine distanța! spuse zoologul, oprindu-se să-și tragă răsuflarea. Puteam să jur că dîmburile nu sînt departe, și cînd colo, deși fugim într-una, nu ne apropiem de loc. Simt că mi se taie respirația.

— Atunci, să ne odihnim puțin! se învoi Kaștanov. Doar nu s-or muta dîmburile din loc!

Se opriră rezemîndu-se în puști. Deodată, Papocikin, care privea în direcția dîmburilor, exclamă:

— E ceva nemaipomenit, numai dacă n-o fi vreo iluzie optică! Mi s-a părut că dîmburile noastre au luat-o din loc.

— E ceața care se mișcă, de aceea ți s-a părut, răspunse calm Kaștanov, aprinzîndu-și pipa.

— Nu, acum văd limpede că dîmburile se mișcă! Uită-te, uită-te repede!

În față, nu prea departe, se deslușeau bine patru mogîldețe care înaintau încet prin tundră.

— După cîte știu, dîmburile din bazalt sau din altă rocă vulcanică nu obișnuiesc s-o ia din loc! remarcă sarcastic Papocikin. Dar mai știi? În țara asta a fenomenelor inexplicabile se prea poate ca aceste dîmburi să rătăcească din loc în loc! Păcat că nu e și Borovoi aici!

Între timp, Kaștanov scoase binoclul și-l îndreptă spre dîmburile mișcătoare.

— Știi ceva, Semion Semionovici, — bîigui el cu vocea gîtuită de emoție, — dîmburile astea nu-s de competența mea, ci a dumitale, fiindcă sînt niște animale uriașe și seamănă cu elefanți; văd foarte clar că au o trompă lungă.

Alergară iar înainte și nu se opriră decît atunci cînd ceața începu să se risipească din nou; mogîldețele întunecate erau de data asta mult mai aproape.

— Să ne culcăm la pămînt, — propuse zoologul, — căci dacă ne zăresc, o iau la goană.

Zis și făcut. De data asta, Papocikin fu cel care scrută depărtările cu binoclul, așteptînd un moment prielnic. În sfîrșit, ceața se risipi într-atîta, încît putură desluși chiar la o distanță de patru sute — patru sute cincizeci de pași patru animale asemănătoare cu elefanții, care rupeau rămurelele tufelor tîrîtoare și, îndoindu-și grațios trompele, le aruncau în gură. Trei dintre ele erau mai mari, iar unul — mai mic.

— Au niște colți uriași, — spuse Papocikin, — și foarte încovoiați. Corpul lor e acoperit cu o blană brună-roșcată, iar coada, scurtă de tot, o mișcă tare caraghios. Dacă n-aș ști că mamuții au dispărut de pe fața planetei noastre, aș spune că ăștia nu-s elefanți, ci mamuți.