Plutonia

A doua zi trecură de cealaltă parte a brîului de gheață. După ce poposiră pentru noapte, Borovoi aprinse lampa de spirt a hipsotermometrului, încredințat că acesta va arăta aceeași altitudine ca șî înainte de a trece de brîul de gheață, adică aproape nouă sute de metri sub nivelul mării. Dar cînd introduse termometrul în tubul dispozitivului de fierbere, mercurul se ridică pînă la +105°, iar apoi pînă la +110°, continuînd să urce mereu.

— Oprește-te! Oprește-te! strigă Borovoi. Unde te sui, vrei să spargi sticla?

— Ce e? Ce s-a întîmplat? strigară toți într-un glas.

Călătorii săriră în picioare și se strînseră roată în jurul aparatului instalat pe o lădiță.

— Nemaipomenit, nemaiauzit! exclamă Borovoi, cu glasul sugrumat de emoție. În afurisita asta de groapă apa fierbe la +120°.

— Și asta ce înseamnă?

— Asta înseamnă că trecînd dincolo de brîul de gheață, am coborît într-o prăpastie. Acum, nici nu-mi dau seama cîte mii de metri sub nivelul mării indică această temperatură de fierbere. Stați puțin să consult tabelele!

Borovoi se așeză pe sacul său de dormit, scoase din buzunar un indicator pentru determinarea altitudinii, căută în tabele și făcu diferite calcule pe marginea lor. Între timp, însoțitorii lui se apropiară unul după altul de aparat, pentru a se încredința că într-adevăr termometrul arată +120°. Coloana de mercur se oprise în dreptul acestei diviziuni și acest lucru nu putea fi pus la îndoială.

Tăcerea ce se așternuse era tulburată de clocotul molcom al apei ce fierbea în aparat.

După un timp, Borovoi scoase un oftat adînc, apoi zise cu glas solemn:

— După calcule aproximative, temperatura aceasta de fierbere de +120° indică o înălțime negativă de cinci mii șapte sute douăzeci de metri.

— Nu se poate! Nu cumva ai greșit? exclamară cei de față.

— N-aveți decît să controlați! Uitați-vă pe tabele. Firește, ele nu cuprind indicații pentru această temperatură de fierbere, pe care n-a observat-o încă nimeni în afara laboratorului. Nu ne rămîne, deci, decît să calculăm cu aproximație.

Kaștanov controlă calculele și spuse:

— Așa e. În aceste două zile de cînd ne cățărăm peste ghețuri, am coborît patru mii nouă sute de metri pe o distanță de numai zece-doisprezece kilometri.

— Și nici n-am observat că am coborît atîta!

— Am coborît de la o înălțime egală cu aceea a Mont-Blanc-ului și nu am știut nimic! E de necrezut!

— Și de neînțeles! Trebuie să admitem că acest morman de gheață e o lavină încremenită pe o pantă abruptă ce duce din crater în coșul acestui vulcan colosal.

— Și pentru a ieși de aici, va trebui să urcăm pe o lavină asemănătoare, în partea cealaltă!

— Nu pricep ce-i cu norii ăștia deși și cu vîntul care bate neîncetat dinspre sud, de cîteva zile în șir, spuse Borovoi.

Dar presupunerea că există încă o centură de gheață nu se adeveri. A doua zi înaintară pe un cîmp de zăpadă ce urca în pantă lină. Din această cauză, precum și datorită vremii călduroase, drumul deveni mai anevoios. Termometrul se ridicase cu puțin peste zero, zăpada se înmuiase și se lipea de tălpicile săniilor, iar cîinii mergeau greu, la pas. Pînă seara nu făcură decît douăzeci și cinci de kilometri și asta cu mare trudă. Nu încăpea nici o îndoială că urcau mereu. Borovoi instala hipsotermometrul, convins că aparatul va arăta o adîncime mai mică decît în ajun.

A trecut multă vreme însă pînă ce apa începu să fiarbă. În sfîrșit prinseră a se ridica aburii și Borovoi introduse termometrul. Peste cîteva clipe strigă:

— Ei, comedie!… E o… E o… după care urmă un potop de sudălmi.

— Ce e? Ce s-a întîmplat? A crăpat termometrul? întrebară ceilalți îngrijorați.

— Nu. Eu am să crăp, sau am să-mi ies din minți în blestemata asta de groapă, zise furios meteorologul. Ia priviți aici: cine-i nebun, eu sau termometrul?

Săriră toți în picioare și se apropiară de hipsotermometru. Mercurul arăta +125°.

— Eu atîta vreau să știu: am urcat noi astăzi, ori ba? întrebă Borovoi cu voce tremurîndă.

— Firește că am urcat! Am urcat toată ziua. Nu încape nici o îndoială.

— Și totuși apa fierbe la o temperatură cu cinci grade mai mare decît în ajun, cînd eram lîngă centura de gheață! Asta înseamnă că azi n-am urcat, ci, dimpotrivă, am coborît cam cu o mie patru sute treizeci de metri.

— Ne aflăm deci la șapte mii o sută cincizeci de metri sub nivelul oceanului, calculă la repezeală Makșeev.

— Dar e absurd! rîse Papocikin.

— Să zicem că am coborît în pantă abruptă, pe gheață, adăugă Kaștanov. Dar să credem că am coborît aproape un kilometru și jumătate, cînd e limpede că am urcat, asta ar fi prea de tot.

— Afară numai dacă n-am înnebunit cu toții, sînt de acord cu dumneata! răspunse ursuz Borovoi.

Între timp intrară în iurtă Igolkin și Gromeko, care ieșiseră să dea de mîncare la cîini. Acesta din urmă spuse:

— Încă o ciudățenie! Astăzi e mai multă lumină decît ieri, cînd ne aflam lîngă ghețuri.

— Și ieri era mai multă lumină decît de partea cealaltă a centurii, adăugă Makșeev.