Plutonia

Țărmurile păreau pustii. Nu zăreai nicăieri o casă, un om sau altă vietate. De aceea, mare fu uimirea călătorilor noștri, adunați pe punte, cînd dintr-un mic golf, ivit pe neașteptate de după un cap stîncos, își făcu apariția o barcă cu un singur om, care vîslea de zor, cu intenția de a ieși în calea „Stelei Polare”. Cînd observă însă că vasul i-o ia înainte, omul începu să strige și să facă semne cu o batistă.

Căpitanul ordonă să se micșoreze viteza și strigă prin megafon omului să se apropie de vas. Cînd barca ajunse lîngă vas, văzură că e un caiac ciukot. Crezînd că e vorba de vreun ciukk care a oprit vasul ca să ceară băutură sau tutun, căpitanul vru să dea comanda: „Înainte, cu toată viteza!”, Între timp însă, vîslașul, care venise aproape de tot, strigă:

— Pentru numele lui dumnezeu, luați-mă pe vas.

Opriră mașinile și caiacul trase lîngă bord; apoi coborîră scara. Străinul se cațără repede pe punte, își scoase căciula cu apărători pentru urechi și, adresîndu-se membrilor expediției, rosti cu nestăpînită bucurie:

— Vă mulțumesc din tot sufletul, sînt salvat!

Era un om voinic, lat în spete, bronzat, cu ochii albaștri și cu o barbă bălaie, zburlită. Pletele lui roșcate, netunse de mult pesemne, fluturau în bătaia vîntului. Era îmbrăcat ca un ciukk și ținea în mîna stîngă un sac de piele nu prea mare, dar după toate aparențele foarte greu.

Apropiindu-se de străin, Truhanov îi întinse mîna și-i spuse:

— Ai fost cumva victima unui naufragiu?

Cînd străinul auzi că i se vorbește rusește, chipul i se lumină. Cuprinse dintr-o privire pe toți membrii expediției, își puse sacul pe punte și dădu mîna cu ei pe rînd, vorbindu-le pe nerăsuflate, în rusește:

— Mă bucur din toată inima că sînteți compatrioți de-ai mei! Și eu sînt rus, mă numesc Iakov Makșeev, din Ekaterinburg. Ce fericire! Am întîlnit un vas și pe deasupra am mai nimerit și la ruși. Am descoperit niște zăcăminte de aur pe țărmul ciukot. Mi s-au terminat proviziile și-am fost silit să le părăsesc. E a doua zi de cînd plutesc mereu spre sud, în nădejdea că voi da de pămînt locuit. V-aș ruga să-mi dați ceva de mîncare. De două zile n-am pus în gură decît scoici de mare.

Însoțit de ceilalți călători, Truhanov îl conduse pe noul pasager în salon, unde i se servi o gustare rece și ceai, pentru ca noul sosit să mai prindă puteri pînă ce va fi gata masa. Înfulecînd de zor, Makșeev își povesti peripețiile:

— Sînt inginer de mine. În ultimii ani am lucrat la minele de aur din Siberia și din Extremul Orient. Sînt un om care nu pot sta mult timp locului. Îmi place să călătoresc, să cutreier meleaguri noi. Cînd am auzit anul trecut de la localnici cum că pe Ciukotka s-ar găsi aur, m-am hotărît să mă duc acolo. La drept vorbind, nu mă atrăgea atît aurul, cît mă mîna dorința de a cunoaște acest ținut îndepărtat, aproape neștiut.

Am plecat cu doi oameni de prin partea locului, care s-au oferit să mă însoțească, și am debarcat cu bine pe țărmul Ciukotkăi, unde am găsit, după scurtă vreme, bogate aluviuni aurifere și am extras o mare cantitate de aur. Întrucît proviziile noastre erau pe sfîrșite și cum eu aveam de gînd să mai rămîn cîtva timp prin partea locului, mi-am trimis însoțitorii în cea mai apropiată așezare a ciukcilor, ca să aducă provizii, dar ei nu s-au mai întors, deși a trecut mai bine de o lună de cînd au plecat.

După ce Makșeev își istorisi peripețiile, Truhanov îl lămuri că „Steaua Polară” nu este un vas comercial și că, întrucît ei se grăbesc spre nord, nu au cum să-l ducă în vreun port.

— Tot ce putem face este să te luăm cu noi pînă întîlnim un vas care să meargă în sens opus, încheie el.

— Dacă vasul dumneavoastră nu este un vas comercial, atunci ce destinație are și încotro merge?

— Vasul duce o expediție rusă care va explora regiunile polare. Cei de față sînt membrii expediției. Ne îndreptăm spre Marea Beaufort.

— N-am încotro, va trebui să vă însoțesc un timp, dacă nu vă va trece prin minte cumva să mă debarcați pe o insulă nelocuită unde să fac pe Robinson! glumi Makșeev. Dar v-am spus că nu am nimic decît ceea ce e pe mine: nici rufărie, nici haine mai ca lumea. Nimic în afară de acest metal vrednic de dispreț, care îmi va îngădui să vă răsplătesc.

— Nici vorbă nu poate fi de așa ceva, îl întrerupse Truhanov. Am avut prilejul să ajutăm un compatriot aflat în impas și asta ne umple inima de bucurie. Avem destulă îmbrăcăminte și-apoi dumneata ești cam de aceeași statură cu mine.

Lui Makșeev i se dădu o cabină separată, unde putu să se spele, să-și schimbe hainele și să-și depoziteze aurul. Seara, el veni în salon schimbat la înfățișare și îi distră pe călători povestindu-și pățaniile. Noul pasager făcu asupra tuturor o impresie excelentă. După ce se duse la culcare, Truhanov îi întrebă pe ceilalți membri ai expediției:

— Ce-ar fi să-i propunem să ne însoțească? Pare să fie un om destoinic, viguros și umblat. Are o fire plăcută, comunicativă, și cred că ne-ar fi de folos în orice împrejurare.