Plutonia

— Da, am greșit! Nu-i mai puțin adevărat însă că am fost luați prin surprindere și nimeni nu putea să prevadă toate urmările. Atunci am crezut că lucrul cel mai înțelept este să urcăm repede cît mai sus, ca să scăpăm de puhoi.

— Dacă în locul nostru ar fi fost alți oameni care cunosc bine vulcanii activi, ar fi știut încotro s-o apuce ca să scape!

— Eu cred, — se vîrî în vorbă Papocikin, — că cea mai mare greșeală am făcut-o aseară, cînd am poposit la poalele vulcanului, deși era clar că erupția începuse.

— Păi tocmai de asta am și rămas, ca să vedem erupția!

— Uite că am văzut-o! În ce mă privește, mă declar mulțumit pentru tot restul vieții. De-acum încolo am să caut să fiu cît mai departe de acești munți năbădăioși. Satanei i-am sacrificat arma, iar lui Mormăilă…

— Lui Mormăilă, eu și cu Makșeev i-am jertfit cizmele, ceea ce e mult mai rău. Dumneata, care ai cizme îns picioare, n-ar trebui să te vaiți! Noi însă vom fi nevoiți să mergem desculți pînă la mare, pășind pe pietroaiele încinse ale pustiului negru.

— Ce-i drept, e drept, stau mai bine ca dumneavoastră și trebuie să tac.

— Și acum ce facem?

— Ce să facem? Nu ne rămîne decît să ne ducem la culcare, dacă o să putem dormi pe bolovanii ăștia zgrunțuroși.

— Oricum, să încercăm. Va trebui însă să facem cu rîndul de gardă, ca să ținem sub observație vulcanul. Mormăilă e în stare să ne mai joace o festă.

— Cît timp dormim?

— Cît o să ne îngăduie vulcanul.

— Asta-i maximum. Dar minimum — pînă ce nămolul din albie se va usca într-atîta, încît s-o putem străbate.

Zis și făcut: trei dintre ei se ghemuiră pe blocurile de lavă, iar al patrulea stătea de veghe, cu ochii țintă la vulcan, și cerca din cînd în cînd nămolul. În pofida căldurii pe care o răspîndeau puhoaiele de lavă și razele lui Pluton, nămolul se usca foarte încet; abia după vreo șase ceasuri se întări îndeajuns, pentru ca exploratorii să poată trece peste el.

Își luară calabalîcul și porniră spre albie. Traversară unul cîte unul și ajunseră cu bine pe malul celălalt. Apoi începură să se urce de pe un bloc pe altul, de pe o terasă pe alta, ajutîndu-se reciproc. O jumătate de oră mai tîrziu se aflau pe întinsul pustiului negru, în deplină siguranță. În sfîrșit putură răsufla ușurați.

Papocikin se întoarse cu fața spre vulcan, își scoase pălăria, făcu o plecăciune adîncă și glăsui:

— Rămîi cu bine, bătrîne Mormăilă! Îți mulțumim pentru tratație și pentru cinstea cu care ne-ai învrednicit.

Gluma lui Papocikin îi făcu pe toți să zîmbească.Kaștanov adăugă:

— Ehei, dacă aș fi avut cizmele, n-aș fi plecat eu de aici!

— Și, mă rog, ce ai fi făcut?

— Am fi putut înainta spre miazăzi prin pustiul negru, ca să vedem ce se află dincolo de vulcan.

— Și acolo tot deșert e! Se vede de aici.

— Cizmele ca cizmele, dar nici provizii nu mai avem, remarcă Makșeev.

— Iar apa e pe terminate! zise Gromeko, după ce se uită în bidon..

— Ai dreptate! Trebuie să ajungem cît mai repede la mare. Din nenorocire, pietroaiele astea negre ale pustiului sînt strașnic de fierbinți. Am impresia că stau pe o plită încinsă. De cînd tot alerg pe lava împietrită, ciorapii mei cei groși s-au făcut praf.

— Va trebui să ne rupem cămășile fîșii și să ne înfășurăm picioarele, propuse Makșeev. Nu putem umbla desculți.

Între timp, el și Kaștanov țopăiau într-una, ridicînd, cînd un picior, cînd celălalt, deoarece piatra fierbinte iî frigea la tălpi. Își scoaseră cămășile, își înfășurară picioarele, le legară cu curelele de la arme și după ce aruncară o ultimă privire spre vulcanul învăluit de nori negri, porniră voinicește prin pustiu spre nord. Înaintau destul de ușor: pustiul era cu desăvîrșire neted. Pe alocuri se vedeau grămezi de lavă străveche, de un negru-verzui, erodate de vînturi. În alte părți, deșertul era presărat cu pietricele. Ca și în pustiul de lîngă vulcanul Satanei, nici aici nu exista pic de vegetație. Șesul negru se întindea pînă în zare. Pe cerul senin strălucea la zenit roșiaticul Pluton, care inunda deșertul cu razele sale; în lumina astrului subteran, întinderea netedă a pustiului părea pulverizată cu miriade de licurici. Exploratorii mergeau tot timpul cu ochii pe jumătate sau complet închiși, pentru ca acest potop de lumină să nu-i obosească.

Merseră spre nord-est ca să ajungă la cursul inferior al rîului, singurul loc unde puteau nădăjdui să găsească un coborîș mai potrivit. După trei ceasuri ajunseră aproape de marginea peretelui abrupt și începură să caute o văgăună. Valea, care nu mai departe decît în ajun părea o oază de verdeață, era pustiită de puhoiul de nămol; copacii erau doborîți, tufele smulse din rădăcini și duse de puhoi, iar poienile acoperite de nămol. Numai ici-colo, la poalele peretelui, se zărea cîte un smoc de verdeață. La vederea acestei triste priveliști, exploratorii își amintiră că la întoarcere își puseseră în gînd să vîneze iguanodoni în gura văii.

— Au fugit probabil spre mare!

— Sau au pierit în nămol.