Plutonia

Într-adevăr, exploratorii care reușiseră să scape de noroi suindu-se pe o stîncă a vulcanului erau ca și asediați și nu puteau porni la vale, spre mare, iar în spatele lor vulcanul continua să mormăie!

— Dacă o să se mai verse și lavă de sus, o să ne pomenim între foc și apă. Halal de așa perspectivă! spuse Gromeko.

— Da, Mormăilă nu și-a spus încă ultimul cuvînt, observă Makșeev.

— Cred că nu există încă nici un motiv de îngrijorare, căută Kaștanov să-i liniștească. Puhoaiele de noroi o să se scurgă repede și o să pornim spre mare înainte ca lava sa ne ajungă din urmă, dacă într-adevăr ea va lua această direcție.

— Pînă una alta o să ne ude leoarcă aici! N-avem unde să ne adăpostim, bombăni Papocikin.

Zoologul avea dreptate. De la o vreme din norii emanați de vulcan cădea o ploaie măruntă, căreia exploratorii, cu gîndul la puhoaiele de noroi, nu-i dăduseră nici o atenție. Acum însă ploaia se întețise și începură toți să privească în jur, în căutarea unui adăpost cît de mic. Încredințați că vremea, care se menținea frumoasă de cîteva zile, nu se va strica, porniseră în exploatare fără mantale de ploaie, fără cort, și acum nu aveau cu ce să se apere de intemperii.

— Cred că acolo, mai sus, unde se află o sumedenie de blocuri mari de lavă, o să găsim mai lesne un adăpost, spuse Makșeev, arătînd spre vîrful vulcanului.

— Și o să fim mai aproape de vulcan! oftă Papocikin.

— Fiecare e liber să facă cum crede de cuviință, N-ai decît să rămîi aici în ploaie, noi însă o să urcăm pînă acolo, spuse Gromeko.

Dar zoologul nu avea de gînd să rămînă singur și suiră cu toții panta abruptă a puhoiului de lavă. Bocancii li se umpluseră de apă și urcau anevoie, alunecînd pe acest povîrniș stîncos. Peste puțin timp însă ajunseră la un fel de meterez, format din blocuri îngrămădite unele peste altele; acestea se aflau la capătul unui puhoi mai recent, care cursese peste cel vechi. Între blocuri existau ici și colo spații destul de mari pentru a adăposti un om. Se vîrîră toți patru în aceste adăposturi, iar Generalu, ud leoarcă, se aciui lîngă Makșeev, pe care însă vecinătatea cîinelui nu-l prea încînta. Oamenii, uzi de-a binelea, stăteau zgribuliți și abătuți, în poziții incomode, pe pietroaiele colțuroase.Ca să se mai învioreze, se strigau unul pe altul, cînd bombăneala lui Mormăilă înceta pentru un timp.

Ploua într-una. Nu trecu mult și pe suprafața puhoiului de lavă începură să șiroiască șuvoaie și pîrîiașe de apă tulbure, plină de cenușă, cășunînd exploratorilor noștri noi necazuri.

Unul dintre ei se pomeni cu un duș rece drept în coaste, altul — în spate. Papocikin, întins cu fața în jos, în ascunzișul lui lung și puțin adînc, simți că apa a pătruns sub el. Ieși îndată afară și începu să alerge printre blocuri, căutînd un loc mai bun.

Makșeev, care urmărise această scenă, se tăvălea de rîs: el reușise să se aciuească, împreună cu Generalu, într-o mică peșteră, existentă în lavă.

— Eu zic să nu-i mai spunem Mormăilă! striga zoologul cățărîndu-se pe blocuri, în bătaia ploii. Naiba știe cum ar trebui să-l botezăm: Bocilă, Umezilă, Ploilă.

— Să-l numim Vărsătorul! propuse Makșeev.

Dar Papocikin nu-l mai auzea; găsise o crăpătură puțin adîncă și se vîrîse în ea, cu capul înainte. Crăpătura însă era prea scurtă și picioarele îi rămăseseră afară, în ploaie.

Deodată un bubuit înfricoșător cutremură văzduhul. O clipă, exploratorii crezură că blocurile de piatră îi vor strivi ca pe niște șoareci prinși în cursă. Săriră toți afară din adăposturile lor.

— Cutremur! strigă Gromeko.

— Vulcanul a sărit în aer și se năruie peste noi! urlă Papocikin.

— Să fie oare un nor arzător? murmură Kaștanov, pălind.

Nu se vedea nimic prin perdeaua de ploaie și nori, dar după primele clipe de spaimă, le mai veni inima la loc. Iată însă că aproape de ei căzu bufnind un pietroi cît un cap de om, brăzdat de șănțulețe în formă de spirală și începu să sfîrîie, să troznească și să fumege, în bătaia ploii. În jurul lor, pretutindeni, se auzeau cînd ici, cînd colo loviturile și pocniturile pietrelor ce cădeau.

— Înapoi în adăposturi! strigă Makșeev. Mormăilă a început să tragă cu artileria grea.

Se grăbiră toți să se ascundă în vizuinele lor, de unde priveau cu inima cît un purice, dar cu viu interes, cum cădeau și sfîrîiau pietroaie de diferite mărimi. Unele din ele, lovindu-se de cîte un bloc, se făceau țăndări, ca o grenadă ce explodează. În schimb, ploaia încetă curînd. O învăluire fierbinte de vînt izbucni la vale. Mirosea a pucioasă și a ars. Norii începură să se împrăștie sau să se ridice mai sus. Nici ghiulele nu mai cădeau. Makșeev îndrăzni cel dintîi să scoată capul din mica lui peșteră.

— Mormăilă și-a luat căciula de pe cap și scoate limba la noi! exclamă el.

Ceilalți ieșiră și ei din adăposturi și priviră în sus, cu capul dat pe spate.