Plutonia

Discutară cu însuflețire tot timpul micului dejun dacă să înainteze mai departe de-a lungul țărmului sudic al Mării Reptilelor, îndreptîndu-se spre apus, sau să facă calea întoarsă spre răsărit. În cele din urmă hotărîră să mai meargă o bucată de drum spre vest.

Navigară ca și înainte aproape de țărm și în curînd ieșiră din golf. Țărmul sudic era de o uniformitate dezolantă. După ce petrecuseră două săptămîni în mijlocul faunei și florei jurasice, exploratorii noștri se obișnuiseră într-atîta cu ele, încît le găseau destul de plictisitoare. Ardeau de dorința să înainteze mai departe spre sud, unde nădăjduiau să întîlnească plante și animale și mai străvechi, să trăiască noi aventuri și să vadă alte lucruri interesante.

Dar spre sud era cu neputință de mers din pricina pustiului, iar dacă ar fi navigat spre vest sau est, n-ar fi întîlnit decît aceeași priveliște a naturii jurasice. De aceea socotiră că ar fi mai bine s-o ia îndărăt spre nord.

În cîteva locuri zăriră pe țărm furnici, ceea ce însemna că aceste insecte cutreierau tot țărmul sudic al Mării Reptilelor și că erau într-adevăr regii naturii Jurasice.

— Noroc că furnicile mai și dorm! remarcă Papocikin. Altfel n-am avea trai de răul lor.

— Da, dihăniile astea sînt mai primejdioase decît tigrii machairozi sau reptilele de pradă, care nu ne-au pricinuit nici a suta parte din necazurile pe care ni le-au cășunat furnicile, se învoi Makșeev.

Noaptea o petrecură pe țărm. Hotărîră să mai plutească o zi spre vest, și dacă nu vor reuși să înainteze mai mult spre sud, să se înapoieze.

Dar în această ultimă zi se petrecu și schimbarea dorită. Țărmul mării începu să coboare tot mai mult spre sud, păstrînd însă mereu același caracter. După cîteva ore observară că zidul verde al pădurii ia sfîrșit și încep niște lanțuri muntoase.

— Iată din nou platoul, iar pe suprafața lui — pustiul negru! exclamă Kaștanov, care cerceta prin binoclu ținutul. Glasul îi trăda dezamăgirea.

Cînd se apropiară însă de marginea pădurii, constatară că între ei și poalele platoului se afla un golf întins, dincolo de care se deschidea o vale înverzită; dincolo de vale se înălța un lanț de munți negricioși, înalți, cu piscurile ascuțite.

— Iarăși vulcani! Dar de data asta foarte aproape de țărmul mării! exclamă Gromeko.

Mînară bărcile spre malul sudic al golfului, în gura văii, unde se zărea o plajă netedă, acoperită cu nisip.

Prin vale șerpuia un rîu destul de mare, pe malurile căruia creșteau copaci și tufe; pe alocuri se vedeau pajiști. Cortul îl făcură chiar pe plajă. În pajiștile de pe malurile rîului zăriră gîndaci, libelule, muște, descoperiră urme de iguanodoni și reptile zburătoare, dar furnici nu întîlniră.

După masă porniră spre vulcani, dar avură grijă să ascundă în desișul pădurii bărcile, cortul și lucrurile de care nu aveau nevoie, atîrnîndu-le chiar pe unele dintre ele de crengile copacilor. Pe Generalu îl luară cu ei.

Urcară costișa văii, mergînd pe lîngă rîu. Crîngurile de pe malurile acestuia nu formau hățișuri de nepătruns și erau străbătute de poteci bătătorite de iguanodoni. Kaștanov luă probe de rocă din stîncile de pe ambele costișe și constată că sînt aidoma rocilor întîlnite mult mai la nord, și anume pe malul rîului Makșeev: olivin cu incluziuni de fier și nichel. Aici, însă, aceste incluziuni se transformau adeseori în cuburi mari de 0,50-1 metru în diametru, alcătuite din aglomerări metalice compacte.

— Iată un material minunat pentru fabricarea oțelului! exclamă inginerul, oprindu-se uimit și entuziasmat în fața unui zid înalt și abrupt, înțesat cu cuburi de metal de toate mărimile, care luceau mocnit sub razele lui Pluton. Makșeev privea acest zid cu lăcomia unui copil care a văzut un cozonac cu stafide.

— Ce uzină uriașă s-ar putea construi aici! spuse el cu părere de rău.

— Oare nu te-ar împiedica furnicile? îl întrebă Kaștanov zîmbind.

— Nicidecum! Dacă ar trebui să exploateze aceste comori, oamenii nu ar pregeta să extermine aceste insecte sîcîitoare. În goana după aur, europenii i-au alungat de pe meleagurile lor pe războinicii piei-roșii, pe canibalii din Australia, pe boșimani și pe cafri. Ar fi de ajuns un tun și cîteva zeci de grenade ca să nimicești toate furnicarele de pe acest țărm, cu tot cu locuitorii lor.

Din cînd în cînd deasupra văii înverzite treceau în zbor pterodactili mari, în căutare de pradă; probabil că sălașurile lor se aflau prin apropiere, pe cine știe ce stînci inaccesibile. Pterodactilii nu cutezau să-i atace pe oameni, dar cînd Generalu se depărta mult de călători, deasupra lui apărea îndată o reptilă, care se rotea în văzduh, așteptînd momentul prielnic ca să atace. Gromeko trase două focuri într-o reptilă zburătoare și cu al doilea o doborî. Animalul rănit se prăbuși și acum se zbătea în vîrful unei ferigi înalte.

Mai departe întîlniră o turmă de iguanodoni, care se odihneau pe o pajiște, la poalele stîncilor, dar amînară vînătoarea pînă la întoarcere, ca să nu care carnea cu ei.