Stabs-capitanul Ruso Blanco. Istoria si reflectiile unui ofiter ^in exil.

Toate aceste ^intrebari le va rezolva partidul. Singur, fara aliante cu oportunistii, fara aparatori ai patriei si cu at^at mai mult ai burghezilor, va redenumi partidul si ^i-si va pune scop sa creeze un stat comuna.

Comuna? Se pare ca a fost inspirat de Comuna de la Paris. Exact! Anume de at^ata au ridicat steagurile rosii pe corabiile flotei Baltice, iar soldatilor pe chipiuri le-au cusut panglici rosii si masa prezidiului e acoperita cu postav rosu – culoarea revolutiei franceze, culoarea s^angelui. Oare nu ^i-si amintesc cu ce s-a finisat Comuna la Paris: teroarea revolutionara, razboiul civil si ^imparatia lui Napoleon, un ciocoi la fel de necrescut ca si Lenin.

Moartea a mii de proletari ^in lupta pentru o republica cu adevarat revolutionara, devenind o moarte fizica, nu este de fapt o moarte politica, dar din contra este cel mai mare c^astig al proletariatului, cea mai impunatoare implimentare a hegemoniei lui ^in lupta pentru libertate. Noi trebuie sa cream un imn revolutionar International ^in lupta contra social-sovinistilor europeni si centristi. Printre ideile lor delirante si perversiunile marxsizmului se regaseste si minciuna oportuna, precum ca pregatirea rascoalei este un blanchizm.

Interesant, ^in cazul dat cuv^antul blanchizm vine de la familia revolutionarului francez Louis August Blanc sau de la familia de domnisoara a mamei domnului Ulianov – Maria Izrailevna Blank? Un adevarat calambur, domnilor.

Suntem pe calea unei biruinte sigure, pentru ca poporul este deja cuprins de deznadejde si ^inrait. ^Ii vom despuia pe capitalisti de toate cizmele si le vom lua p^ainea. Le vom lasa g^armuji, ^ii vom ^incalta cu opinci!

Multimea care p^ana acum asculta atent si pastra linistea, a ^inceput sa urle. ^In fumul acid au zburat chipiuri, berete, caciuli. Pe deasupra capurilor au ^inceput sa se fluture gurile diferitor arme: pusca, mitraliera, pistoale si baionete. Iar vecinul meu, soldatul a pus doua degete ^in gura si a tras un suierat lung, asurzitor. Se vede ca ultimele cuvinte ale oratorului au fost ^intelese mai bine dec^at toate si acum avea loc culminatia piesei revolutionar-futurista. E timpul sa plec.

Buenos Aires. Iulie anul 1921

Dimineata am plecat la munca, ca de obicei-devreme si linistit. ^In cafenea, c^and aranjam scaunele pe masa, l^anga fereastra, mi-am amintit de granicerul argentinian. Statea chiar aici. De ce a intrat la noi ^in cafenea? Doar sa ia pr^anzul? De ce anume la noi? ^In Buenos Aeres sunt multe cafenele si restauranturi. ^I-si ducea slujba ^in portul, din apropierea noastra. O fi vrut sa guste dintr-o m^ancare traditionala pe care nu o cunostea ^inca sau o fi intrat din alta cauza? De ce m-a chemat pe mine si nu chelnerul? O fi vazut o fata cunoscuta? Si-a amintit sau nu a uitat niciodata? S-a asezat l^anga fereastra la soare… Nu e un loc comod. Poate m-a chemat sa ma arate cuiva care statea de cealalalta parte a ferestrei? Cui? Sa-mi amintesc cine era dupa fereastra. Nu-mi amintesc. E vre-o legatura ^intre el si Babashev, Slastnitzchii si Rudzevici? C^and au venit? P^ana sau dupa vizita? Dupa. Desigur, dupa. ,,Camarazii,, mei au venit cu o nava din Copenhaga… Da, se pare asta si este calea revolutionara prin Europa catre imigrantii din America de Sud.

Seara ma ^intorc ^inapoi. Camarazii mei, ca de obicei, ^i-si beau ceaiul. Cum de nu ^ii observasem mai demult! C^and eu vin ei totdeauna sunt aici, toti ^impreuna. Desigur, sunt un grup.

Deci, domnilor! Va rog sa serviti ceaiul pentru personalul de grad nedeterminat!

Luati loc, Istomin, m-a invitat la masa Slastnitkii. Iata paharul Dumneavoastra. Ceianicul e ^inca fierbinte. Care e motivul acestei dispozitii superbe?

^I-mi frec m^ainile, i-au paharul cu lichid maroniu si fierbinte, pun doua patratele de zahar rafinat.

^In primul r^and am decis sa ma izbavesc de definitia sociala, ,,personal cu grad nedeterminat,,. ^In al doilea r^and, m^aine am liber!

Te felicit, a z^ambit sarcastic Rudzevici, apropiind de mine fursecurile. Care e motivul?

Motivul e unul absolut minunat, domnilor, aniversarea a 105 ani de independenta a Argentinei. Va fi organizata parada militara. Vreti sa participati?

Doar ca admiratori, – a preluat vesel  Slastnitzkii.

De ce oare tace Babashev? Clar, e seful grupului, evalueaza situtia. C^at de diferit vad acum lucrurile!

Atunci, m^aine la amiaza iesim ^in oras. Totodata vom admira si armata argentiniana, zic eu catre Babashev.

El se reazama pe speteaza scaunului, involuntar lasa sa ^ii cada pe fata o raza de soare ce strabate din fereastra ^ingusta. Barba se ^intinde ^intr-un z^ambet si printre firele de par se vede clar o alunita ^in forma de pata. Trebuie sa ma retin! Trebuie sa ^il privesc ^in ochi si sa ^il ^intreb ceva. Trebuie sa evit pauza!

Cum succesele pe tar^amul cautarii unui serviciu, prieteni?

Plictisitor! Babashev nu a observat mirarea mea. Bine. Vrem serios sa ne ocupam de Alianta.