Plutonia

Cerbii răpuși de vînători făceau parte dintr-o specie gigantică dispărută de pe fața pămîntului, contemporană cu mamutul, taurul primitiv și ursul cavernelor. După ce îi jupuiră, vînătorii tăiară picioarele dinapoi ale cerbului celui mic și porniră cu povara spre rîu, hotărîți să se înapoieze după carne, dacă tovarășii lor vor fi fost mai puțin norocoși și dacă fiara necunoscută, care dădea poate tîrcoale poienii, le va mai fi lăsat și lor ceva.

VÎNAREA VÎNĂTORULUI

La locul de popas îl găsiră pe Gromeko, care îi aștepta cu nerăbdare. El cutreierase împrejurimile, culesese o sumedenie de plante, jumulise și pusese la fiert, pentru cină, o gîscă vînată. Deodată își făcu apariția Generalu, neînsoțit de nimeni. La gîtul cîinelui era prins cu sfoară un bilețel de la Makșeev, care le scria:

„Am împușcat o dihanie cît toate zilele și n-am cum s-o aduc pînă la cort. Îl aștept aici pe Semion Semionovici, ca să vadă animalul. Cîinele știe drumul, dar, pentru orice eventualitate, am schițat și itinerariul meu”.

Pe verso, Makșeev însemnase cu creionul drumul parcurs, indicînd direcția și distanța, în pași.

După ce se odihniră puțin, Papocikin și Gromeko porniră în căutarea lui Makșeev. Generalu îi călăuzea bine, dar la răscruci se oprea adeseori, nehotărît. Atunci îl scotea din încurcătură schița, unde erau indicate toate răspîntiile potecilor. Vînătorii merseră repede și într-o jumătate de ceas ajunseră aproape de locul unde se găsea tovarășul lor. Deodată, din direcția aceea, răsunară una după alta două detunături. Generalu se năpusti într-acolo, lătrînd cu furie, și vînătorii se grăbiră să-l urmeze, căci se temeau că Makșeev se află în primejdie.

Curînd ajunseră într-o poiană mare; în mijlocul acesteia era un grup de tufișuri și de copaci, lîngă care zăriră ceva de culoare gălbuie, precum și capul lui Makșeev. În față, prin poiană, mișunau vreo zece jivine brune roșcate, care nu erau altceva decît niște lupi.

Generalu se opri la marginea poienii, fără a cuteza să atace un dușman fără doar și poate mai puternic.

La apariția vânătorilor, lupii dădură bir cu fugiții, iar Makșeev strigă:

— Trageți vreo două cartușe cu alice, dacă aveți la voi pușca cu două țevi. Nu vreau să irosesc în van gloanțele explozive.

Gromeko se grăbi să încarce cu alice pușca lui și trase de două ori în haită. Lupii o luară la goană spre tufișuri, urmăriți de Generalu, oare ucise din goană una din fiarele căzute. După ce totul se sfîrși, Makșeev istorisi vînătorilor toată pățania: